Doctorul Cristian Andrei: „Bărbații sunt mai predispuși să bârfească. Tipic este bărbatul care bârfește o femeie la care nu are acces sexual”

Doctorul Cristian Andrei: „Bărbații sunt mai predispuși să bârfească. Tipic este bărbatul care bârfește o femeie la care nu are acces sexual”

Dalai Lama afirma că „scopul vieții este să fii fericit”. Dar ce este fericirea? E determinată mai mult de starea noastră de spirit decât de evenimente exterioare nouă? „Fericirea poate fi constatată doar retroactiv. ”(...) e o stare pe care presupunem că am avut-o, în situații în care am reușit să obținem ceea ce ne-am dorit”, spune, fără ezitare, dr. Cristian Andrei, poate cel mai cunoscut medic psihiatru din țară, grație emisiunilor TV pe care le-a moderat sau la care a fost invitat, de-a lungul anilor. În interviul acordat Evenimentului zilei, medicul preocupat de problemele de cuplu, dezvoltarea, adaptarea și consilierea relațiilor interumane explică și de ce cuplurile de acum sunt instabile și căsnicia riscă să se destrame repede.

Ileana Ilie Ungureanu: Sunteți cunoscut ca și „vindecătorul de inimi” sau „doctorul de suflete”, pentru că în trecut ofereați sfaturi de dragoste în emisiunea „9595”. Dvs. cum v-ați descrie?

Dr. Cristian Andrei: Pare oarecum semi-profesional să ți se spună că vindeci inimi în loc de creiere. Cu toate astea, consider că viața emoțională a oamenilor poate fi mai prețioasă decât cea rațională. Deocamdată accept titulatura aceasta, pentru că sunt interesat de ceea ce simt oamenii în jurul meu. Cred că un om trebuie să trăiască pentru a simți și pentru a înțelege.

- Vă considerați psihiatru, psiholog sau sexolog? Ce ați simțit că sunteți mai mult?

Ne puteți urmări și pe Google News

- O vreme eram considerat a fi sexolog pentru simplul fapt că am scris o carte despre relația dintre adolescenți, dar am realizat și emisiuni de radio în același domeniu. Psiholog nu sunt, deși și cultura mea psihologică se extinde tot mai mult. Sunt medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, dar și psihoterapeut, formator și educator pentru sănătate.

- La ora actuală, în România este un soi de văicăreală cronicizată – ne plângem că nu avem bani, ne plângem de ticăloșia clasei politice etc. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat și ea în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii.

- Aveți dreptate, o bună parte din dificultățile României de astăzi este cauzată de neimplicarea intelectualilor. Aceștia par mai degrabă să stea de vorbă între ei, decât să își coboare privirea către cei care au nevoie de educație. Un alt lucru care lipsește din societatea românească este capacitatea românilor de a se asocia pentru un scop comun. Nu prea vezi așa ceva, nici măcar în asociațiile de locatari. Marea crimă a comunismului este anihilarea intelectualilor în România, precum și încurajarea celor mediocri în a-și exercita dreptul de a conduce.

- Care sunt cele mai întâlnite probleme care tulbură liniștea psihică a românilor?

- Tot mai mulți români sunt anxioși, deprimați, dar au și numeroase probleme de relaționare în cuplu. Cel mai mult mă îngrijorează însă problemele de sănătate mintală a comunităților, cum sunt cele care cultivă suspiciunea și agresivitatea între concetățeni, mai ales din cauza subiectelor agresive dezbătute de televiziuni. Un alt fenomen patologic îngrijorător este alienarea pe internet a adolescenților, combinată cu disprețul crescând față de școală și educatori.

- Din experiența dumneavoastră de la cabinet, pu teți face un portret al pa ci entului care vă trece pragul?

- În urmă cu aproximativ 10 ani, majoritatea pacienților erau femei, care obișnuiau să preia problemele bărbaților pentru a le rezolva. Astăzi sunt situații în care numărul bărbaților care se prezintă pentru terapie, la Institutul de Relații Umane, este mai mare decât cel al femeilor. Cel mai răspândit portret este al bărbatului adult tânăr, de aproximativ 40 de ani, cu atacuri de panică, insomnii, conflict în cuplu. Femeile, în schimb, au dificultăți cronice în a-și găsi un partener durabil, sau prezintă tulburări de somatizare, adică manifestări fizice ale unor probleme emoționale.

- Observăm foarte des că lăcomia, deși se naște din dorința de a obține ceva, nu e satisfăcută de obținerea acelui ceva...

- Din păcate, lăcomia omului contemporan este stimulată de competiție, de cultura consumului, dar și de anxietate. Doar rezolvând aceste premise am putea să prevenim câte ceva din efectele lăcomiei.

- Sunt mii și mii de stări mintale, cum ați defini o persoană sănătoasă sau bine adaptată din punct de vedere psihologic?

- Pentru a fi sănătos mintal este important să ai pentru cine trăi, să ai o viață diversificată, care să conțină alternative, să fii ferit de constrângeri și de presiuni, să te poți juca, să râzi, să creezi, să iubești și să te faci iubit.

- Cât de mare este granița între un bolnav mintal și un om sănătos?

- O persoană grav bolnavă mintal este o persoană care interpretează greșit realitatea. Această persoană își poate păstra inteligența și sănătatea fizică, dar își pierde inserția socială și relațiile. Dacă se ivesc aceste două lucruri, este necesară o intervenție a comunității și a profesioniștilor.

- Nevoia de cei din jur e paradoxală: deși sus ținem din răsputeri o independență aprigă, tânjim în același timp după intimitate și după o legătură strânsă cu o persoană iubită, specială.

- Omul activ are două tendințe irezistibile: să fie primit în rândul celorlalți oameni, iar apoi să se poată afirma din rândul acestor oameni. Aceasta este o pendulare naturală a oricărui individ dintr- o specie socială.

„Una este dragostea, alta este conviețuirea”

Cine bârfește mai mult: femeile sau bărbații?

- Dacă prin bârfă înțelegem o vehiculare a unor opinii despre altcineva din cauza unor informații incomplete, bărbații sunt mai predispuși să bârfească. Tipic este bărbatul care bârfește o femeie la care nu are acces sexual.

- Există prietenii adevărate între femei?

- Dat fiind faptul că în ultimele decade s-a produs o masculinizare la femei, există din ce în ce mai multe modele de prietenie masculină între femei, care pot să fie cu adevărat atașate una de cealaltă pe termen lung.

- Enumerați, vă rog, trei lucruri pe care bărbații le urăsc la femei? Dar femeile la bărbați?

- Bărbații sunt afectați când partenera îi critică în mod repetat, când intră în competiție cu ei, când trădează. Femeile urăsc infidelitatea, lipsa tandreții, dar și atitudinile nehotărâte ale bărbaților.

- Românii au sau n-au un cult și o practică a fidelității?

- O vreme, infidelitatea răspândită în societatea românească se datora proastei calități emoționale, sociale și morale a bărbaților. Acum, se pare că și femeile au învățat repede cum să fie infidele. Acest fenomen este cauzat de o afirmare a femeii într-un sens oarecum greșit. Bunăoară, dobândind o autonomie materială, multe femei au dobândit și plăcerea alternativei sociale.

- Dar de ce credeți că apar atât de des conflicte între soți?

- Cea mai răspândită cauză a conflictelor între soții tineri, aflați în dezvoltare personală, este competiția care se ivește între ei. Vorbeam despre emanciparea femeii care a adus, printre altele, și spiritul de a contesta autoritatea sau competența bărbatului.

- Anul trecut, peste 30.000 de cupluri căsătorite au ales să divorțeze, cele mai multe după 10 și peste 20 de ani de căsnicie. Dincolo de statistici, divorțurile părinților atrag după sine adevărate drame pentru copiii lor.

- Din păcate, copiii sunt induși în eroare. La început, ei sunt obișnuiți cu un cuplu de părinți iubitori, care constituie un monolit. La un moment dat însă, acest lucru întreg se dezintegrează și îl destabilizează profund pe copil. Dacă cel mic ar ști că părinții sunt distincți, că fiecare părinte are viața lui, nu s-ar mai manifesta atât de vehement. Părinții care divorțează trebuie să înțeleagă că nu există în primul rând un drept al lor de a-și vedea copiii, ci un drept al copiilor de a-și vedea ambii părinți.

- Chiar dacă se întâmplă să fii înșelat o singură dată sau în mod repetat, sentimentul de trădare și pierderea încrederii în celălalt te poate face să suferi mult. Cum depășești trauma?

- Când participi la formarea unui cuplu, ai face bine să te asiguri că ești capabil să trăiești și fără celălalt, că nu trăiești angoasa părăsirii, a eșecului dacă s-ar desface cuplul. Dacă tu te manifești așa, partenerul sau partenera ta va avea mai puțină tendință de a te înșela.

- Aveți vreun sfat pentru înfruntarea unei pierderi personale dureroase?

- Lucrez de mai bine de doi ani cu unii părinți care și-au pierdut copiii în incendiul de la Colectiv. Este un întreg proces, o călătorie care nu ajunge niciodată la o lumină deplină. Cu toate astea, poți să găsești dovezi ale vieții în preajma ta, chiar dacă ți-ai pierdut copilul.

- Am găsit o declarație interesantă de-a dvs: „Nu cred în căsătorie. Singura femeie căreia un bărbat îi rămâne fidel este mama. În rest, cu toate este discutabil”. În continuare credeți asta?

- Mama nu este o femeie pe care ți-o alegi, cu scopul procreării. În schimb, partenerele pe care le-ai putea avea sunt abordate sub imperiul instinctului de a te distribui cât mai vast din punct de vedere genetic în jurul tău. Iar acest lucru se face printr-un număr cât mai mare de partenere. Dacă vreuna dintre ele acționează precum mama, te-ar putea face să rămâi mai mult... Femeile se căsătoresc pentru că au nevoie de stabilitate în jurul copiilor pe care îi vor face. Bărbații se căsătoresc ca să nu piardă accesul la femeia pe care au dorit-o, din cauza celorlalți bărbați. Oricum, una este dragostea, alta este conviețuirea.

„Românii se dau în spectacol foarte des și exagerează”

- Cum vă explicați interesul bărbaților pentru femei tinere? Dar interesul tinerelor pentru bărbați în vârstă și cu bani?

- Interesul bărbaților pentru femei cât mai tinere este interesul lor inconștient pentru fertilitate maximă. Interesul fetelor pentru bărbați mai în vârstă este interesul lor inconștient față de siguranță.

- Există iubirea necondiționată?

- Da, copiii mici își iubesc părinții necondiționat. De asemenea, unii adulți care sunt mulțumiți de ei înșiși pot să iubească necondiționat pentru o vreme.

- Ce omoară, de fapt, o relație de cuplu? Și cum evităm singurătatea în doi?

- De foarte multe ori, relația de cuplu se stinge în modul natural, din cauza presiunii exercitate de restul comunității. Cu toate astea, procesul poate fi precipitat dacă în cuplu se ivește divergența în dezvoltare, adică unul dintre parteneri se dezvoltă, iar celălalt nu. Soluția ar fi ca fiecare dintre parteneri să se considere o persoană întreagă, și nu o jumătate.

- Chiar și în zilele noastre abuzul emoțional este o realitate tolerată în tăcere. Nu se vorbește despre aceste tipuri de abuz crezând că sunt mai ușoare decât abuzurile fizice și se poate trăi cu ele. Persoanele abuzate ajung să nu mai conștientizeze pericolul?

- Abuzul emoțional, el este prezent pe scară largă în comportamentul femeilor aflate în cuplu sau al celor care sunt mame. Trăirile emoționale intense produc atașament, chiar dacă sunt pozitive sau negative. Inconștientul unei femei maltratate îl recunoaște pe agresor ca fiind un fel de protector, iar cel care se poartă frumos poate fi văzut ca un om slab, incapabil să o protejeze.

- Cum este explicată pedofilia din punct de vedere medical? Este o dereglare psihică specifică mai ales bărbaților?

- Pedofilia este o deviație sexuală cauzată de tulburări de dezvoltare, de traume, sau de unele inducții culturale. Sunt afectați în primul rând bărbații pentru că ei sunt partenerul activ de cele mai multe ori, dar și pentru că instinctul lor matern poate să fie deviant. Da, este vorba de instinctul matern la bărbați, distinct față de instinctul patern, care presupune recunoașterea filiației.

„Uneori mi se spune că sunt ultima speranță, iar asta îmi produce un disconfort”

- Care considerați că e boala societății românești de astăzi, bazându-vă pe frământările oamenilor, pe problemele cu care vi se adresează mai des?

- În societatea românească este răspândit histrionismul, dar și atitudinea paranoidă. Cu alte cuvinte, românii se dau în spectacol foarte des și exagerează, dar sunt marcați și de suspiciune, cultivată după cum spuneam de unele canale de televiziune și favorizate de ignoranță.

- Până să fim numiți infractorii Europei, am fost văzuți și percepuți ani de-a rândul ca o țară de handicapați mintal. Puțini dintre bolnavi se reintegrează. Nu mai spun că mulți sunt bolnavi doar în acte.

- Să te dai handicapat este parte din histrionismul de care vorbeam. Victimizarea este o caracteristică a populațiilor care au fost conduse dictatorial, care se așteaptă ca un tătuc să le rezolve problemele. Faptul că românii reușesc azi să călătorească și să trăiască în alte culturi ajută mult la rezolvarea acestei probleme.

- Beethoven a fost întrebat cândva ce prețuiește mai mult dintre toate calitățile umane. Răspunsul lui a fost: bunătatea. Dvs. ce ați alege?

-Cred că iubesc capacitatea de a iubi.

- Ce credeți că lipsește generației de azi?

- Cred că lipsește din ce în ce mai mult contactul direct cu lumea. De exemplu, mersul desculț. De asemenea, cred că lipsesc aproape cu desăvârșire licuricii.

- Au fost situații în care succesul (datorat expunerii radio/TV) s-a întors împotriva dvs.?

- Se întâmplă uneori ca oamenii să vină cu așteptări foarte mari la mine, din cauza expunerii. Uneori mi se spune că sunt ultima speranță, iar asta îmi produce un disconfort. Cu toate astea, cred că merită. Un terapeut ar face bine să se expună, mai ales în mediile mai puțin educate