Cremele de PROTECŢIE SOLARĂ care te scapă de CANCER

Cremele de PROTECŢIE SOLARĂ care te scapă de CANCER

Sunteti gata de plecat in vacanta? Daca aveti in program sa mergeti la plaja atentie sa nu va „ardeti”; razele Soarelui pot sa fie extrem de periculoase, atat din punct de vedere estetic, cat si al sanatatii. Pentru a ne proteja folosim cremele de protectie solara. Sa descifram impreuna cateva dintre „secretele” acestor creme.

Cui nu i s-a intamplat sa mearga la mare sau la strand si sa nu se „arda” stand prea mult la plaja?

Poate va pregatiti de plecat in vacanta, intr-un loc unde sa va alintati sub razele Soarelui langa apa marii, a oceanului sau a unui... bazin. Atentie insa la razele Soarelui! Acestea ne pot fi prietene, daca stim cum sa le folosim; ne pot insa cauza mari probleme dupa o expunere indelungata, fara o protectie adecvata.

De la Soare ajunge la noi atat lumina pe care o vedem cat si o radiatie electromagnetica numita ultravioleta, careia ii corespund fotoni cu energie mai mare dacat cei ai luminii vizibile. Avand energie mai mare fotonii „ultravioleti” pot patrunde mai adanc in piele si o pot vatama. Exista diverse tipuri de radiatie ultravioleta – cum ar fi UV-A si UV-B. Aceasta, dupa o expunere indelungata, poate avea efecte devastante asupra noastra; UV-A si UV-B  pot cauza imbatranirea pielii sau chiar aparitia unui cancer de piele.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cum ne putem proteja? Folosind cremele de protectie solara. Acestea au in compozitia lor adevarate ecrane de protectie impotriva razelor Soarelui si ne ajuta sa stam pe plaja ore intregi fara sa riscam.

Totusi, aceste creme trebuie folosite in mod corect.

Un prim element important este factorul de protectie: SPF, care poate sa fie mic (este considerata mica o valoare intre 6 si 10), mijlociu (de obicei intre 10 si 25), ridicat (intre 25 si 50) si asa-numita protectie totala: +50. Aceasta din urma este de regula mai mare decat 60 insa nu este infinita. Atentie deci, mai ales pentru copiii mici, chiar atunci cand se foloseste o crema cu factor de protectie +50 nu trebuie exagerat cu statul la Soare – o (mica) parte a razelor Soarelui reuseste sa strabata ecranul de protectie si sa cauzeze daune pielii.

Multe creme de protectie solara sunt rezistente la apa. Exista insa mai multe categorii: de la cele „water – resistant” (rezistente la apa), la cele „very-water resistant” (foarte rezistente la apa) si „waterproof” (rezistenta totala la apa). Ce anume inseamna aceasta? In cazul cremelor „water resistant” se poate face o baie de circa 20 de minute si efectul de protectie al cremei ramane, insa redus la circa 95% din valoarea initiala. Daca insa efectul protectiv ramane (la cel putin 95%) inclusiv dupa o a doua baie de circa 20 de minute atunci crema este „very-water resistant”. Specialistii insa recomanda, mai ales pentru copii, ca dupa fiecare baie acestia sa fie din nou „cremuiti”, intrucat chiar si o reducere cu 5% din efectul protectiv pentru o piele extrem de delicata poate sa cauzeze probleme.

Cat de mult dureaza o crema de protectie solara? Trebuie stiut ca substantele care genereaza ecranul de protectie nu au o stabilitate infinita; este deci bine ca in fiecare an sa ne luam creme proaspete, chiar daca durata de valabilitate este in general de cel putin un an de zile. Cremele insa pot suferi modificari, stand mult la caldura (pe plaja) sau daca intra nisip sau alte substante in interior.

Daca stiati deja tot ceea ce ati citit pana acum bravo voua! Un studiu efectual la Northwestern University Feinberg din Chicago a demonstrat ca doar 43% dintre cei care au participat la acest studiu reuseau sa inteleaga indicatiile de pe flacoanele cremelor de protectie solara; majoritatea nu stiau ce anume sunt asa-numitele UV-A si UV-B; in plus, circa 20% dintre persoane nu foloseau nici un fel de protectie – acestia isi riscau cu adevarat...pielea.

Nu-mi ramane decat sa va doresc o vacanta cat mai placuta!!! Cei care mergeti la plaja stiti acum cum sa va protejati de efectele neplacute ale unei expuneri incorecte la razele Soarelui.

 

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro