Grijile din timpul Sărbătorilor de iarnă din perioada crizei economice din anii '30, imortalizate de presa vremii din România, par o copie peste timp a nemulţumirilor de azi.
"Marea criză" dintre 1929-1933 a tăiat nu doar elanul afaceriştilor americani. S-a întins şi atunci, în vremuri în care termenul "globalizare" nu intrase încă în limbajul comun, până în România monarhistă. Era decembrie 1929, la aproape două luni de la "Joia neagră", când bursa de la New York s-a prăbuşit, şi românii, ca şi acum, pregăteau un Crăciun de criză.
Veştile despre criză şi efectele ei ajunseseră deja şi la Bucureşti. Era totuşi Crăciunul. Presa vremii din decembrie 1929 şi 1930 e plină de reclame, de ieftiniri, pe un principiu ce s-a perpetuat până azi. De promoţii, de invitaţii de a cumpăra inclusiv automobile, stilouri elegante sau - de ce nu? - mâncare sau şedinţe de spiritism la "prezicătoare" ("vrăjitoarele" vremii, cu reclamă tot la ziar). Româncele erau îmbiate să cumpere "ciorapul Adesgo" - "Nu trebuie să lipsească din bradul de Crăciun!". Maşina de cusut Singer - pe atunci încă un simplu obiect casnic, nu o ţintă a ţepelor - era descrisă ca un cadou potrivit. Iar la "Celebra prezicătoare din Ardeal" Elena puteai afla "trecutul, prezentul şi viitorul", pentru că pentru ea "nu există nicio taină".
Dincolo de asta, totuşi, ziarele de Sărbători din timpul "Marii crize" sunt pline şi de ştiri despre sinucideri, de regrete după "Crăciunul de altădată" şi de îngrijorări legate de bugetul de austeritate al ţării.
"Evenimentul zilei" vă propune o paralelă care surprinde prin actualitatea ei: cum petreceau românii, după ziarele vremii, Sărbătorile în plină criză economică.
CRIZA LA "CLUBUL ŞOMERILOR"
Ziarul "Adevărul" din decembrie 1929 avea un ton uşor socialist. "Aspectele crizei. Reflecţii de Crăciun" - un articol în care ideile economice ale lui Karl Marx erau aduse în discuţie - se întindea pe două coloane. Cu doar câteva zile înainte de Sărbători, autorul, un anume F. Dima, vedea în faţa ochilor, aievea, fantoma lui Marx când se gândea la criza economică.
"Iarăşi Marx?"
"În momentul în care economia mondială a început să se întremeze la consecinţele războiului - s-a ivit criza", începe F. Dima să scrie. "Ca strigoii au sărit, deodată, din lecţiile de carton ale cărţilor vechi, îngropate în cavoul bibliotecii, noţiunile de mult uitate: supraproducţie-criză-şomaj. Numai câţiva din generaţia mai veche şi-au amintit de teoriile aride ale bătrânului economist a cărui figură cu barbă şi monoclu împodobea pereţii mansardelor mizere ale tineretului studios", spune autorul. Şi aici intervine, precaut, un dialog: "-Iarăşi Marx?", îşi imagina că e întrebat F. Dima. "-Da. Nu putem scăpa de el", dădea singur şi răspunsul. "Sunt adevăruri ce pot fi uitate, pervertite, rău înţelese - dar nu pot fi nimicite, nici compromise", continuă acesta. Există şi o explicaţie: "Americanul William Friedrich Notz a evaluat că Statele Unite vor avea, în cursul acestei ierni, 20 de milioane de oameni flămânzi, socotind laolaltă şomerii cu familiile lor.(...) Suntem iarăşi săraci, din cauză că suntem prea bogaţi, răbdăm iarăşi de foame, fiindcă avem prea multe bucate... Din rama din care a fost scoasă şi-a făcut apariţia fantoma figurii lui Marx, cu barbă şi monoclu(...) De sărbătorile Crăciunului e permisă, poate, şi o revenire... De aceea mă gândesc la acel filosof care a spus că omenirea va scăpa de sclavie când va inventa maşini care să îndeplinească munca sclavilor", scria gazetarul.
"Va trebui să suportăm"
"Ce minunat este obiceiul sărbătoririi Crăciunului cu daruri, cântece şi jocuri, pentru toată lumea, dar mai ales pentru copii!(...) Din nefericire însă, în anul acesta, în ţara noastră, va trebui să suportăm un Crăciun de sacrificiu. O simt aceasta nu numai permanenţii nevoiaşi de până acum, dar şi acei ale căror mijloace băneşti le-au îngăduit anterior un trai mai înlesnit. O simt negustorii de tot felul de mărfuri, altădat mult căutate şi actualmente nevândute şi o vor simţi copiii din sgârcenia lui Moş Crăciun, care numai pe puţini îi va putea înveseli(...)", scria generalul. Şi încheia, moralist: "Fie ca lecţia să ne servească tuturor", cumva prevăzând caracterul ciclic al crizelor economice din care nimeni nu pare să înveţe absolut nimic.
Probleme cu bugetul
"Adevărul" nu pierdea nici chestiunea bugetului pe anul 1930. Măsurile de austeritate nu sunt o invenţie modernă. În România tocmai se discutase "un buget scandalos", după cum titrau gazetarii cu doar câteva zile înainte de Crăciun.
"Guvernul pretinde că a realizat toate economiile posibile, prin bugetul pe exerciţiul anului 1930, atât la personal, cât şi la material. Cu toate acestea, acelaş buget ne oferă destule dovezi de risipă a banului public prin cheltuielile inutile ce le cuprinde", scria "Adevărul".
Apoi - pe un ton şi subiect ce nici românilor de azi nu le sunt necunoscute - trecea pe catastif salariile din "anul de criză" ale angajaţilor din ministere. "Citiţi şi recitiţi cifrele... Iată pentru ce guvernul pretinde contribuabililor noui sarcini şi noui sacrificii".
Câteva zile mai târziu, un amplu reportaj cu titlul "«Clubul» şomerilor" era o incursiune în "viaţa de câine a celor fără Crăciun. O raită pe sub podurile Dâmboviţei". Ilustrată cu "interioare" dintr-un "closet public" unde cei care îşi pierdeau locurile de muncă în plină criză puteau să sfârşească.
NU DOAR CRIZA
Moartea unui Brătian a întunecat Crăciunul
Crăcinul din 1930 avea să fie întunecat nu doar de ştirile despre criză, ci şi de moartea şefului liberalilor de la acea vreme, Vintilă I.C. Brătianu. Al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu, prim-ministru al României în perioada 1927-1928, murise pe 22 decembrie, iar ziarele vremii publicau prime pagini pline cu detalii despre dispariţia sa.
"Sămbătă plecase din Bucureşti la Mihăeşti unde avea să-şi petreacă sărbătorile Vintilă Brătianu. El ce se despărţise în excelente opoziţiuni sufleteşti de cercul familiei şi prietenilor politici, mulţumit că va putea să se odihnească de zbuciumul politic al Capitalei la conacul său de la Mihăeşti.(...) Pe la ora 3 după amiază în timp ce se afla singur prin parcul conacului o fulgerătoare hemoragie cerebrală l-a doborât la pământ. Neştiut de nimeni a rămas întins pe pământul rece în întunerecul care începea să se întindă, când a fost descoperit de elveţianul Hangel care se află în serviciul administraţiei moşiei Mihăeşti", scrie, în doliu, "Universul".
"UNIVERSUL" CRIZEI
De ce s-a sinucis Bobaru înainte de Sărbători
În luna decembrie a lui 1929, paginile ziarelor erau pline, dincolo de editoriale din ce în ce mai alarmante despre criză şi bugetul de austeritate, de frânturi din viaţa românilor. Mulţi nu făceau faţă valului de sărăcie. Şi nu era decât începutul. "Un comerciant ploeştean se sinucide, neputând face faţă plăţilor", scrie "Universul" din 3 decembrie. Titlul e clar: "Încă o victimă a crizei". Murise Gheorghe Ene Bobaru. Cadavrul i l-au găsit clienţii, la prăvălie.
"Gheorghe Ene Bobaru, în vârstă de 26 de ani, a deschis biroul anul acesta prin luna Aprilie şi treburile nu-i mergeau bine. În afacere a întrebuinţat banii de zestre primiţi de la soţie şi alţii împrumutaţi, pe cari nu i-a mai putut restitui", scrie "Universul". Astfel, tânărul Gheorghe Ene Bobaru a luat o decizie: "Astă noapte a rămas la birou, unde a scris şi apoi s-a sinucis". Pe foaia "plină de sânge" Gheorghe Ene Bobaru a lăsat, citeţ, atât: "Încă o victimă a crizei şi mizeriei".
Drame de familie
Ziarul "Universul" mai publica, printre prime pagini cu desene înfăţişând, creştineşte, scena naşterii lui Hristos, în ediţiile din preajma Crăciunului, şi alte ştiri deloc vesele. Cum ar fi: "Drama familiară din calea Griviţei". "În calea Griviţei 25 locuiau într-un modest apartament soţii Ilariu şi Mina Zlatian. Ilariu Zlatian era pe vremuri funcţionar la c.f.r.(...) În ultimul timp soţii Zlatian trăiau în cea mai neagră mizerie şi din cauza aceasta au hotărât să se sinucidă", scria "Universul". Soţii s-au închis în casă, au pus cărbuni pe foc şi s-au culcat aşteptând moartea.
"Pe biroul din dormitor s-au găsit mai multe scrisori, lăsate de soţii Zlatian, adresate unor prieteni şi autorităţilor, prin cari arată că îşi pun capăt zilelor din cauza mizeriei", vin şi amănuntele.
Dedesubt, o altă poveste de Crăciun deloc fericită: "Cismarul" Ion M. Dudescu, din Părului 9, care avea zilnic certuri cu iubita sa din cauza că aceasta îl îndemna să mai lase naibii "cismăria" şi să se apuce de teatru, a decis să dea o reprezentaţie extrem de dramatică. S-a lăsat el de cizmărie, pentru că, scriu ziariştii, "nu înţelegea să îşi lase femeia" şi s-a apucat de noua carieră. Dar "cum noul artist nu prea avea succes pe scenă, s-a hotărât să-şi reia vechea ocupaţie. Amărât peste măsură că îl părăsiseră clienţii, Dudescu a băut spirt denaturat". A fost salvat totuşi, primind îngrijiri medicale.
UN NOSTALGIC
În 1929, nu mai era "vreme şi nici bani, deci nici dispoziţie, pentru petrecere", după cum scria un gazetar în "Adevărul"
"Petrecerea de sărbători" e un alt articol din decembrie 1929 din ziarul "Adevărul". E un articol scris cu nostalgie după vremurile dinaintea crizei, când tot românul petrecea parcă mai cu viaţă, sugerează autorul. E dovada existenţei în interbelic a inevitabilei certitudini omeneşti că "înainte era mai bine".
Câteva fragmente: "Pe vremuri când viaţa era mai uşoară, când timpul nu lipsea, când oamenii lucrau mai izolaţi, când căminul - cu bucatele şi cu vinurile lui - avea o însemnătate de căpetenie... sărbătorile, mai ales cele de Crăciun, dădeau cel mai bun prilej neamurilor şi prietenilor să se întâlnească la un pahar de vin, după o recoltă şi în aşteptarea celei viitoare", zice gazetarul. Aşadar, sărbătorile "şi-au cam pierdut caracterul", adaugă autorul.
"Lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie - pentru petrecere. Căminul s-a ruinat. Soţul şi soţia sunt la lucru - la biurou, la catedră sau în laborator. Se întâlnesc la mese seara târziu", zice în "Adevărul". Apoi apare şi marea nemulţumire: "Gospodina nu mai are ştiinţa şi nici nu găseşte timp să întindă foile de plăcintă pe mobile. Nici lăutarii nu mai intră în casă, cu guri mari şi ochi mici. Şi din ce în ce lumea preferă să petreacă sărbătorile într-un «local», decât în căminul părăginit", e dezgustat autorul.
Iuliu Maniu a lăsat Alteţele să aştepte
Nu doar petrecerile "celor de jos" făceau subiectul cotidienelor naţionale din România anilor '30. După Revelionul din 1929, "Universul" găsea loc să publice, extins, date şi detalii despre petrecerea "mai marilor". "Miercuri s-a serbat la Patriarhie Anul Nou, în prezenţa M.M. L.L. Regelui Mihai, Reginei Maria, A.A. L.L. Principelui Nicolae şi Principeselor Elena şi Ileana", scrie, pe ton oficial, pe 3 ianuarie 1920, "Universul". Familia regală asistase la slujbă.
A fost totuşi şi un moment "de enervare", după cum l-a catalogat ziarul interbelic. "Majestăţile Lor şi Alteţele Lor Regale au fost întâmpinate în pridvorul bisericii de membrii guvernului cari se aflau prezenţi. După câteva minute numai a sosit şi d. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri. Întârzierea aceasta, întâmplătoare sau voită, a dat loc la numeroase comentarii, întrucât Familia Regală era destul de enervată de aşteptare", scrie "Universul".
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/ccNilnpvbJg?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:
- Atacurile armate, déjà vu al crizei în '30