Dacă facem o analiză a resurselor financiare alocate Inspecției Judiciare, constatăm următoarele: în 2017, numai cheltuielile cu salariile Inspecției Judiciare, sunt în cuantum de 5 milioane de euro. Numai într-un singur an, numai Inspecția Judiciară!
S-au cheltuit 5 milioane de euro din bani publici pentru ca cetățenii să primească niște formulare cum că procurorii și judecătorii știu ei mai bine ce au de făcut și nu trebuie deranjați de justițiabili cu sesizări.
Ce a făcut Inspecția Judiciară în 2017? Păi a spălat cu spor și a tot încercat să o dea afară din magistratură pe Camelia Bogdan, dar nu a reușit, încă se forțează… ba încă nici nu s-au prezentat să se apere la Înalta Curte în dosarul cu Cami. Lui Portocală i-a apărat reputația, iar pe Trancă, Ionuț Matei și Șelaru i-au lăsat să ”paradească” pe cine au dorit suflețelele minunatei Kovesi. Iar haștagiana antipesedistă Trancă-spaima Constituției, a fost promovată la CSM. S-au supărat pe Kovesi că i-a făcut dosar de mason lui Netejoru și au deranjat-o puțin, știind însă cu certitudine că nu au nicio șansă la Secția de procurori a Consiliului, acest veritabil ”Nufărul” pentru orice procuror care paradește cu spor pe oricine îi iese în cale.
În rest, orice cetățean care a scris vreodată vreun rând către Inspecția Judiciară cu privire la orice judecător sau procuror, indiferent ce nenorociri ar fi făcut aceștia prin dosare știe că primește o adresă în care i se răspunde că judecătorii și procurorii sunt independenți și că știu ei mai bine cum trebuie aplicată legea.
Păi, atunci avem două variante: fie acceptăm că așa este, cum comunică obsesiv Inspecția Judiciară, dar atunci înseamnă că nu mai avem nevoie de această instituție extrem de costisitoare și că trebuie desființată definitiv. Sau, dacă nu este așa, și noi, cetățenii, ne dorim un organism veritabil de control, trebuie să modificam legislația astfel încât inspectorii să își facă treaba.
Și trebuie să aflăm motivele acestei „adresiade”, adică a lipsei de acțiune a inspectorilor judiciari care nu catadicsesc a remedia dezastrul actual din justiție, ci se limitează la încasarea unor salarii uriașe, pentru a ”spăla” pe orice magistrat, indiferent ce face. Motivele sunt evidente: ei, la rândul lor, în calitate de judecători și procurori, nu ar fi agreat ca cineva să le spună că au procedat cu rea-credință sau gravă neglijență în dosarele lor. Și dacă nu dau socoteală nimănui atunci cel mai bine ar fi să nu deranjeze ca să nu fie deranjați pe principiul „corb la corb nu își scoate ochii”.
Mai există o soluție: angajații inspecției să nu mai fie judecători sau procurori sau, în orice caz, să nu fie exclusiv magistrați, ci să poată participa la concursul de inspectori și juriști cu experiență remarcabilă, avocați sau alți specialiși ai dreptului, care să poată analiza obiectiv cele semnalate de justițiabil, fără teama că ulterior și ei vor putea fi luați la întrebări.
Așadar, ori ne hotărâm și facem o economie la bugetul de stat de 5 milioane de euro pe an (doar salariile și încă pe atât alte cheltuieli), ori facem să fie eficientă această instituție, singura în măsură să curețe sistemul de justiție, aflat în putrefacție.
Altfel, a se controla ei pe ei și a se analiza la comportament unul pe altul, înseamnă că ne furăm căciula și chiar nu mai putem lăsa niște nevolnici să ne distrugă viețile: și ce poate fi mai grav în viața cetățenilor decât dosare ale lor, civile sau penale? Nimic. Case, locuri de muncă, afaceri și destine pierdute, asta este justiția noastră! Ea nu poate rămâne așa, căci lipsa de control conduce la ceea ce a ajuns azi această justiție. Iar dacă vrem să rămână totul așa, atunci haideți să o desființăm și să economisim bani pentru autostrăzi, spitale sau școli.
Și să nu uit, aflăm mai nou că ”repartizarea aleatorie a sesizărilor la Inspecţia Judiciară se realizează în sistem ciclic”… sau mai pe românește, cu degetul … mijlociu.