VEZI GALERIE FOTO Poza 1/14

De nimic nu se tem mai tare românii decât de o repetare a tragediei din 4 marie 1977. Înspăimântătorul cutremur care a lovit atunci țara la ora 21 și 22 de minute cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter a omorât nu mai puțin de 1578 de persoane și a produs pagube materiale înspăimântătoare.
Seismul a dărâmat sau a avariat grav nu mai puțin de 32897 de locuințe din țară. 763 de unități industriale au fost, de asemenea, afectate.
Un adevărat coșmar au trăit bucureștenii. Capitala a suferit cele mai grele pierderi. 33 de clădiri s-au prăbușit. Cum o parte dintre ele erau blocuri impunătoare, numărul de victime a fost pe măsură.

90 la sută dintre victime, înregistrate în București

90 la sută dintre victimele cutremurului s-au înregistrat la București- între 1.391 de persoane (conform datelor oficiale) și 1.424, conform altor surse. Un raport din 1978 al Băncii Mondiale înregistra pagube economice totale în valoare de 2 miliarde de dolari, din care 70% numai în București.
Chiar și cei care nu au pierdut pe nimeni în catastrofa care a lovit România au fost profund afectați de momentele de coșmar trăite. Durerea a fost amplificată de faptul că artiști foarte îndrăgiți și-au pierdut viața.

Marii dispăruți din martie 1977- Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț și Doina Badea

E vorba, în primul rând, deToma Caragiu. Actorul, care avea 52 de ani și era în plină putere, a pierit prins sub ruinele blocului în care locuia. Alături de el și-a găsit sfârșitul și cunoscutul regizor de film și televiziune Alexandru Bocăneț. În seara fatală, cei doi sărbătoreau fimalizarea peliculei “Gloria nu cântă”.
O altă artistă cunoscută, cântăreața Doina Badea, în vârstă de 37 de ani, și-a găsit fârșitul alături de soț și cei doi copii într-un bloc din apropiere. Pe lista victimelor figurează, de asemenea, scriitorii A.E. Baconsky și Alexandru Ivasiuc.
Chiar dacă de la acea seară fatidică au trecut mai bine de patru decenii, românii trecuți binișor de prima tinerețe încă și-l amintesc. Iar frica nu a dispărut nici acum, pentru că toată lumea știe că, mai devreme sau mai târziu, tragedia se va repeta.