În Italia, milioane de oameni sunt blocați în case, iar 1000 de persoane au murit deja din cauza coronavirusului. În Coreea de Sud, lovită în același timp de boala originară în China, doar câteva mii de oameni se află în carantină și sunt doar 67 de morți. O comparație între cele două țări scoate în evidență problemele cu care se vor confrunta țările în care explozia de cazuri de Covid-19 urmează să se producă.

Iar abordarea sud-coreeană vine cu un cost în ceea ce privește viața privată. Sistemul din Coreea de Sud este unul invaziv, care nu respectă dreptul la viață privată considerat fundamental în Europa și America. Și, spre deosebire de China comunistă sau statul insular Singapore, care au folosit metode similare, în Coreea de Sud populația reacționează prin manifestații și proteste la politicile pe care nu le consideră potrivite.

Dezvăluirea de informații despre pacienții infectați vine cu un preț mare din punctul de vedere al dreptului la viață privată, și ar trebui limitată la mișcările pacienților, excluzându-se informațiile despre vârstă, sex sau angajator, consideră Choi Jaewook, profesor de medicină preventivă de la Asociația Medicală Coreană.

Dar răspunsul clasic la o epidemie - închiderea unor zone și izolarea pacienților - are efecte modeste și ridică mari probleme în societățile deschise, spune ministrul adjunct al Sănătății din Coreea de Sud. Închiderea unor zone aduce cu sine o participare mai slabă a oamenilor la identificarea persoanelor cu care au intrat în contact.

Există încă o asemănare între cele două țări: în ambele epidemia a început din orașe mici, nu din metropole, fapt ce a pus la grea încercare sistemele sanitare locale. Și ambele au inclus medici care au decis să ignore recomandările cu privire la testare.

Problema Italiei: pacienții fără simptome

Italia a decis, la începutul epidemiei, să testeze doar persoanele care prezentau simptome, considerând că aceasta este o folosire mai adecvată a resurselor, având în vedere că persoanele fără simptome ar prezenta un risc mai mic de contagiune. Dar aici a fost greșeala: persoanele fără simptome pot să transporte și să răspândească virusul.

Pe de altă parte, cu cât testezi mai mult, cu atât afli mai mult, ceea ce ar fi supus presiunii spitalele. Pentru că testarea pentru virusul din China este un proces lung și laborios. „Problema este căutarea activă a cazurilor”, consideră Massimo Antonelli, director de ATI la un spital din Roma.

Italia are un sistem de sănătate eficient, potrivit studiilor internaționale, și primește mai multe fonduri, ca procent din PIB, decât Coreea de Sud, potrivit OMS.

Acum, întregul sistem este în criză, personalul a fost realocat pentru departamentele de urgențe, concediile au fost anulate, iar medicii amână operațiile care nu sunt urgente pentru a avea cât mai multe paturi de terapie intensivă libere.

Pier Luigi Viale, șeful secției de boli infecțioase a unui spital din Bologna povestește cum medicii din subordinea sa lucrează non-stop în mai multe spitale la cazurile de Covid-19, și trebuie să se ocupe și de cazurile la fel de grave de infecții cu alți patogeni. El spune că, dacă va continua așa, vor avea nevoie de ajutorul altor medici.

La Castiglione d’Adda, un oraș de 5.000 de locuitori din „zona roșie” din Lombardia, un singur medic se ocupă de peste 100 de cazuri de infecție cu coronavirus, după ce spitalul a fost închis iar trei dintre medicii orașului sunt bolnavi și autoizolați. Și, deja, în întraga zonă, medicii și asistentele sunt la capătul puterilor.

Potrivit studiilor realizate până acum, se pare că fiecare persoană infectată cu coronavirus poate transmite virusul către alte două persoane, astfel că autoritățile din Lombardia au avertizat că situația sistemului sanitar din provincie va deveni critică nu doar pentru bolnavii de Covid-19, dar și penru ceilalți bolnavi. Iar când criza va ajunge în mult mai săraca zonă de sud a țării, situația va fi și mai complicată.

Infrastructura de terapie intensivă nu face față unei epidemii

Cea mai mare presiune este pe secțiile de terapie intensivă. Specialiștii și dotările tehnice scumpe fac ca nimeni să nu fie pregăttit pentru o epidemie de masă. Italia are circa 5.000 de paturi de terapie intensivă. În lunile de iarnă, acestea sunt ocupate cu pacienți cu probleme respiratorii. Iar regiunile Lombardia și Veneto au doar aproximativ 1.800 de astfel de paturi, și doar unele dintre acestea pot fi alocate bolnavilor de Covid-19.

Guvernul a cerut autorităților regionale să crească numărul locurilor la terapie intensivă, să dubleze numărul de paturi pentru boli respiratorii și contagioase și să-și reorganizeze personalul astfel încât să acopere aceste modificări. Circa 5.000 de noi aparate pentru respirație erau așteptate să sosească vineri.

S-a cerut, de asemenea, ca institutele pentru asistenți medicali să le permită studenților să-și definitiveze studiile mai rapid pentru a suplini nevoia tot mai mare de personal medical specializat. În plus, sunt așteptați specialiști ATI din zonele mai puțin afectate de pandemia de coronavirus.

Pe deasupra, medicii din spitalele italiene trebuie să facă și anchetele epidemiologice pentru a stabili lista de persoane cu care un bolnav infectat a intrat în contact.

Un succes relativ și costisitor