Cazul a fost relatat de jurnaliştii britanici de la The Sun, dar aceasta nu a fost doar povestea lui William, ci a multor copii dintre cei 30.000 plasaţi în cele 50 şcoli industriale (Legea școlilor industriale a fost promulgată în 1857 pentru a rezolva problema copiilor săraci și neglijați; legea le permitea magistraților să trimită copiii defavorizați la o școală industrială) între 1936 şi 1990. Aşa a apărut Raportul Ryan, publicat în 2009 şi în care irlandezii şi nu numai au aflat că abuzurile sexuale şi fizice erau „endemice” în şcolile industriale din Irlanda. Instituţiile erau conduse de Biserica Catolică.

Copiii erau trataţi ca sclavii şi în afara muncii extenunante (12 ore/zi), „tratamentul” rezervat lor conţinea şi bătaie zilnică. Pentru a compensa suferinţa imensă a părţilor implicate, guvernul a gândit un fond de ajutorare a victimelor abuzurilor. Au fost înregistrate deja 16.500 cereri, dar birocraţia îngreunează mult accesul la despăgubiri, astfel că şi William se numără printre cei care n-au primit nimic până în prezent.

„A fi trebuit să fiu un copil care să fi fost hrănit, iubit, îngrijit, protejat, educat şi sprijinit cu o educaţie de calitate. În loc de asta, am fost un copil care a fost abuzat fizic, mintal, emoţional şi sexual”, a spus William celor de la Sun Online despre experienţa şocantă trăită la Mount Carmel, condusă de călugăriţele catolice din Ordinul Surorile Milei.

Bărbatul a ajuns acum la 54 ani, dar traumele sunt prea mari pentru a putea fi uitate vreodată: „Orice îmi declanşează amintiri pentru că au fost atâtea episoade rele. Port povara asta cu mine în fiecare zi şi cred că aşa este şi în cazul altora.”

Care a fost relaţia avută de William cu acele călugăriţe care teoretic trebuiau să aibă grijă de el: „Era un regim oribil instaurat de şefa călugăriţelor. Am fost trimis să-i curăţ biroul şi dacă ea decidea că nu l-am curăţat cum trebuia, începea să mă dea cu capul de pereţi. Mi s-a spus că sunt inutil, prost, orb şi fără speranţă, dar şi că nimeni nu mă iubi sau vrea. Eram umilit constant.”

La 7 luni după ce ajunsese în şcoala amintită anterior, William a fost invitat de unul dintre membrii conducerii într-o cameră sub pretextul aranjării decoraţiunilor de Crăciun. Puştiului i s-a oferit suc, după care bărbatul i-a scăpat intenţionat conţinutul pe pantaloni pentru a avea motive să-l atingă în zona organelor genitale.

„Mi-a spus să mă dezbrac pentru că mă va spăla el, apoi a început să mă giugiulească înainte de a mă masturba. La final mi-am spus să nu povestesc cuiva ce s-a întâmplat sau îmi va părea rău. M-a scos în stradă şi m-a condus la un magazin de dulciuri”, a rememorat William.

Avea să fie primul abuz din seria celor ce aveau să vină fără număr pentru copilul năpăstuit.

Deşi abuzurile erau evidente, liderii Bisericii Catolice preferau să mute personalul cu apucături bolnave la alte şcoli, perpeutând astfel abuzurile. Pentru sumele care le sunt achitate drept despăgubiri (între 10.000 şi 300.000 lire sterline), victimele trebuie să semneze acorduri în care promit că nu vor mai divulga nimănui ce au păţit în trecut.