Profesorii de la Şcoala nr. 13 din Craiova se declară încântaţi de elevii lor, sută la sută de etnie romă.
Cartierul Faţa Luncii din Craiova e cunoscut ca „teritoriul ţiganilor“. Taximetriştii se gândesc de două ori înainte să accepte să ducă pe cineva acolo. Majoritatea craiovenilor nu se pot lăuda că au călcat în Luncă de prea multe ori. Tocmai de aceea, despre Şcoala nr. 13 din Luncă s-au auzit multe lucruri.
Legendele urbane spun că ţigănuşii sunt aduşi în curtea şcolii de părinţi cu limuzinele, că fac ce vor în timpul orelor, că trebuie să fii atent mereu la buzunare dacă îi calci pragul, că nu găseşti mai mult de trei elevi într-o clasă.
Şcoala Generală nr. 13 din Craiova are 636 de elevi, împărţiţi în cursurile de zi, cursurile cu frecvenţă redusă şi cursurile din cadrul programului „A doua şansă“. „Toţi din cei înscrişi la zi sunt de etnie romă. Avem procent de sută la sută. Segregarea nu s-a produs intenţionat. Aşa a fost să fie. Până acum câţiva ani, procentul de români şi de copii de etnie romă era oarecum echilibrat“, spune directoarea şcolii, Mariana Becherescu. Trei feluri de cursuri E greu să fii obiectiv când intri în curtea Şcolii nr. 13 cu un munte de prejudecăţi, mai ales dacă te-au mai lătrat şi câinii. Pe coridoare e linişte. E chiar pustiu. Iar profesoarele, chemate de directoare să ofere răspunsuri curiozităţilor, nu par stresate sau scoase din sărite, nicidecum speriate că predau în Şcoala nr. 13.
„Nu ne gândim că e o zonă periculoasă. De fapt, suntem la 10 minute de centru. Iar dacă ne întrebaţi de câini, sunt cel puţin la fel de mulţi câini şi în celelalte cartiere. Suntem de la început aici. De când am luat concursul de titularizare, acum 10 ani. Nu am mai vrut să plecăm“, spune Mădălina Pavel despre ea şi despre colega ei, Dorina Iordache. „Doamna Mădălina“ de la I B Mădălina Pavel predă la Şcoala nr. 13 de aproape 10 ani, iar Dorina, de 11. „Doamna Mădălina“ este învăţătoarea clasei I B. „Am 13 copii acum prezenţi în clasă, din 16 înscrişi. Nu este adevărat că nu vin la şcoală şi că am avea clasele goale“, explică învăţătoarea.
Vorbeşte cu drag despre copiii de la clasă. Şi aduce des aminte de fostele serii. „Toată lumea mă întreabă cum e să predau unei clase formate numai din copii de etnie romă. Eu le spun că nu e nimic ciudat şi că îmi face plăcere. Recunosc, trebuie să existe şi un efort din partea noastră să îi facem să vină tot timpul la şcoală. Jocuri, piese de teatru, muzică. Ne bazăm mult pe înclinaţiile lor artistice şi pe veselia lor“, spune Mădălina.
Feţişoarele mici din spatele băncilor nou-nouţe, care zâmbesc ştrengăreşte, dintre două codiţe lungi împletite sau de sub părul negru scurt şi încurcat, confirmă mărturisirile profesoarelor, ale directoarei, faptul că realitatea este altfel decât zvonurile. „Dacă vesel se trăieşte, fă aşa!“ Clasa I B are ora de română. Toţi cei 13 copii au abecedarele deschise pe bănci la lecţia despre litera „O“. Doamna le verifică temele la catedră. „Până termin eu, ce vreţi să vă jucaţi? Jocul mut? Portocalele?“. „Jocul mut“, răsună clasa.
Copiii încep să se joace. Câte unul trece în faţa clasei şi îi face, în linişte, semn altuia să vină în locul lui, tot în linişte. Jocul mut se termină odată cu „V-aţi descurcat foarte bine la teme! Acum, ia să vedem dacă mai ţineţi minte ce nume încep cu litera O“.
Copiii răspund şi enumeră tot ce le trece prin cap. Oaspeţii lor, martori la lecţia despre O, intervin: „Vă place la şcoală?“. „Daaaaa“. „Ce vă place cel mai mult“. „Să învăţăm“, spune unul. „De doamna“. „Să colorăm“. „Să citim“, spun alţii. Şi nu stau pe gânduri când doamna Mădălina le spune să se ridice din bănci şi să cânte. „Dacă vesel se trăieşte, fă aşa!“.