Vâlvă mare pe uliţele comunei băcăuane Prăjeşti, de la primele ore ale dimineţii. În dimineaţa primei zile de Paşte, copiii catolici cu vârste între 3 şi 14 ani umblă din casă-n casă pentru a face urări de bine sătenilor.
Gazda îi aşteaptă pe cei mici, în prag, cu coşul plin cu ouă roşii, cozonac, pască, flori şi bani.
Obiceiul se numeşte „cu oul“ şi este păstrat cu sfinţenie de mai bine de 500 de ani. După ce termină colindul pe la case, copiii merg împreună cu părinţii la biserică, la slujba de Paşte.
„Merg cu oul de când aveam 3 ani. Acum am 10. Cei mari se bucură că trei zile petrec, noi, copiii, că mergem cu colindul din casă-n casă. E mai simplu ca la Crăciun, că nu trebuie să cântăm şi nici nu e frig. Spunem numai «Cristos a înviat!», gazda ne răspunde «Adevă rat a înviat!» şi primim ouă, cozonac, bani sau ce vrea fiecare să ne dea“, a explicat Mihaela, o fetiţă din satul Prăjeşti.
Lăcrămioara are 3 ani şi e cea mai fericită, fiindcă e prima dată când părinţii o lasă „cu oul“. „Am primit şi eu un ou. O ciocolată. Şi o floare“, a spus micuţa arătând darul din sacoşa ce părea prea mare în mâna ei.
După ora 11.00, micuţii se opresc pe marginea drumului, ciocnesc ouăle din traistă şi se pun pe mâncat.
Fiecare îşi numără banii, ouăle roşii, feliile de cozonac, bomboanele. Apoi o iau din loc, pe uliţele satului, spre alte case.
Intră doar unde-s porţile deschise
Copiii povestesc că intră doar acolo unde sunt porţile deschise. „Ăsta e semnul că gazda ne aşteaptă. Şi-apoi, nu intrăm decât la catolici, că ortodocşii mai au până la Paşte“, a spus Adriana, o fetiţă de 7 ani din Prăjeşti.
Emanuel susţine că a intrat cam în o sută de case în primele trei ore ale dimineţii. „Am să mai merg doar la vreo trei case şi apoi mă întorc acasă. Mă dor picioarele“, spune copilul.
Verona Cimpoeşu a deschis porţile de cu seară. „Am vopsit peste 100 de ouă. Vreau să le dau copiilor. De dimineaţă au început să-mi bată în poartă şi pe toţi i-am primit“, a spus femeia de 60 de ani.
ORIGINI NECUNOSCUTE
Tradiţie moştenită din bătrâni
Originile colindului „cu oul“ în Duminica Paştelui nu se cunosc. Bătrânii satului spun că aşa au făcut şi ei şi tot aşa şi-au învăţat copiii şi nepoţii. Nici preoţii catolici de la biserica din sat sau primarul comunei nu ştiu de unde provine acest obicei. „Nu ştim de unde vine această tradiţie. Aşa am apucat şi noi. Nici nu ştiu de unde e obiceiul ăsta. Noi l-am învăţat de la părinţii noştri“, spune Eugen Antica, primarul comunei.