Editura Evenimentul si Capital

Copii de vânzare. Viața la Curte

Autor: | | 0 Comentarii | 4881 Vizualizari

Doamna Nela e asistentă la o maternitate din București. În tinerețe se iubise mult cu un doctor și rămăsese gravidă. Omul era însurat, așa că nu se punea problema să păstreze copilul. A trebuit să scape de sarcină în cea mai mare taină – pe vremea aia avortul era interzis. Așa că Nela a recurs la metode băbești, de teamă să n-o afle lumea din spital. S-a lepădat de copil, dar era cât pe-aci să se lepede și de viață – o hemoragie puternică a ținut-o la pat câteva săptămâni, iar vindecarea a venit cu un preț mare – Nela nu mai putea să poarte o sarcină.

Mulți ani a regretat ce făcuse, dar timpul nu ți-l dă nimeni înapoi, doar înainte. Nici de bărbați nu i-a mai păsat, alegând să ducă o viață singuratică. S-a măritat pe la patruzeci de ani, mai mult din curiozitate – uitase cum e să ai un bărbat în preajmă. El avea o firmă de pompe funebre și mirosea mereu a cadavru îmbălsămat.

- Auzi, a venit azi o familie care și-a pierdut copilul la naștere, i-a spus într-o zi Nelei.

- Și ce-i cu asta?

- Păi mă gândeam la o chestie, că tot te văitai că a crescut numărul de copii abandonați în spital. Ce-ar fi să-i ajutăm pe oamenii ăștia să-și găsească un copil?

- Cum să-i ajutăm?

- Tu cunoști toți copiii, le știi părinții, știi care sunt cei cu probleme. Mulți vor să scape de ei și nu au curaj. Dacă ne-am ocupa ca acești copii nedoriți să ajungă în familii bune, am face un bine tuturor.

- Să deschidă dosar de adopție. Un copil nu se obține așa usor.

- Hai măi, Nela, ce naiba te faci că nu pricepi? Las-o încolo de adopție, că doar știi și tu cât durează. Ce-ți spun eu e fără hârțoage, comisii sau evaluări.

- M-ai făcut curioasă. Ce metode ai tu ca să scapi de adopție și să nu ajungi la pușcărie luând copilul altuia?

- Simplu! Tu te ocupi de găsirea femeilor care urmează să nască și nu-și doresc copiii. Stabilești cu ele dinainte toate procedura, dacă apare și un tată în peisaj îl oprești să-și recunoască copilul. Misiunea mea va fi să aduc o familie doritoare, iar bărbatul să înregistreze nou născutul ca și cum ar fi al lui. Mama biologică renunță la toate drepturile și gata – totul e rezolvat.

- Și dacă părinții adevărați se răzgândesc? Dacă se duc la poliție?

- Ar însemna să se bage singuri la pușcărie și nu-și riscă nimeni libertatea pentru un copil. Să-și facă altul dacă au chef. Și oricum primesc bani.

Nela căzuse pe gânduri. Atâția copii plângeau de singurătate în paturile triste și reci din maternități, încât îți făceau sufletul fărâme. Uitați de Dumnezeu și de lume, abandonați de mame prea tinere sau prea sărace ca să-i crească, copiii ăștia erau condamnați la nefericire. Înghesuiți în centre de plasament supraaglomerate, vitregiți de căldura unei îmbrățișări și străini de dragostea unei mame, copiii statului cresc strâmb, transformându-se, de cele mai multe ori, în adulți inadaptați. Aruncați în viață fără voia lor, sunt băgați cu forța într-o societate care nu-i dorește.

- Te-ai mai gândit la ce ți-am zis? A întrebat-o soțul după câteva zile.

- Non stop. - Și ce ai hotărât?

- Cred că m-ai convins. Dar nu mi-e clar unde ai să găsești familiile care își doresc copii. Nu putem avea încredere în oricine.

- Nu-ți face griji, de asta mă voi ocupa eu.

- Mi-e cam teamă. Dacă dau peste vreo nebună care mă reclamă? Mă dau afară și ajung și la pușcărie.

- Te uiți și tu la om, nu alegi pe oricine. Dacă vezi o femeie fericită că a născut, nu te duci s-o întrebi cu cât dă copilul. Hai, măi, Nela, că nu trebuie să te învăț eu lucrurile astea. Trebuie să fie femei tinere, sănătoase, să nu-mi aduci țigănci sau prostituate de pe centură.

Planul părea să fie pus la punct. Peste câteva săptămâni soțul Nelei a plasat prima comandă.

- Sunt mai bătrâni, au în jur de cincizeci de ani. Ea s-a chinuit toată viața să facă un copil, dar a pierdut sarcinile.

- Cu adopția au încercat?

- Nela, iar începi cu prostia asta? Oamenii au bani și sunt dispuși să plătească până la zece mii de euro. Vor un băiat, să nu fie țigan, frumușel, sănătos, știi tu, să nu-i lipsească nimic.

- Am unul care s-a născut ieri. E frumos ca un înger. Doar că are bot de iepure, dar se poate opera. Maică-sa a fugit din spital cum l-a văzut.

- Nela, tu ești proastă, am inpresia. Eu îți spun că oamenii ăștia plătesc, sunt primii noștri clienți și tu vrei să le dau animale? Ce să le zic: mă scuzați, atâta am găsit. Știu că ați cerut un om, dar avem jumătate om, jumătate iepure. Dacă nu vă place, poate vă găsesc un cap de urangutan. Îți bați joc de mine?

Nela s-a întristat. Copilașul acela era chiar o minune, dar fără bani nimeni nu-l va opera.

- O să văd ce apare zilele astea. Deocamdată am trei fetițe, iar una din ele are sida.

- Măi femeie, să nu te mai aud cu asta. Români, sănătoși, albi, asta e tot ce trebuie să te intereseze. La camera de gardă a venit o tănără ce încerca să-și ascundă fața sub o glugă. Era frumoasă. Venise singură și își ținea cu ambele mâini o burtă aproape imaginară.

- Cred că mi s-a rupt apa, i-a spus unei asistente în timp ce căuta un zid de care să se sprijine.

Nela a simțit ceva pentru fata asta și s-a apropiat de ea:

Jean Paler, GRAV bolnav: Medicul mi-a spus ca mor! Ce se intampla cu el in aceste momente

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI