Constantin Bălăceanu Stolnici a acordat în exclusivitate un interviu pentru Gazeta Românească în care a vorbit despre virusul care ne-a scos din viața normală, despre efectele devastante ale pandemiei asupra psihicului uman – prin știrile catastrofice transmise la unison la nivel global.

Academicianul şi-a exprimat opinia cu privire la biserici: Nu este neapărat nevoie de fastul bisericilor și al serviciilor divine…

Reporter Gazeta Românească: Cum ați perceput explicațiile inițiale referitoare la Coronavirus și măsurile OMS recomandate?Ați avut percepția unui război biologic asemănător cu Ebola și Sars?

Constantin Bălăceanu Stolnici: Evident că este vorba de un război pe viață și pe moarte între două specii de pe Terra în care una luptă cu prolificitatea ei și cealaltă cu inteligența pe care o are. Explicațiile le-am perceput și interpretat ca un medic cu o experiență de peste 70 de ani (am 97 de ani). Nefiind un specialist în boli infecțioase sau epidemiologie, am acceptat deciziile OMS, mai ales că erau foarte raționale și în ciuda comentariilor din presă, profund influențate de fanteziile conspirative.

– De ce nu au fost efectuate autopsii în toate țările pentru a fi documentate și analizate ravagiile pe care le produce acest virus? Pot exista lucruri ascunse publicului larg, pacienților doar pentru a facilita acceptarea unui vaccin miraculos?

Constantin Bălăceanu Stolnici: „S-au efectuat autopsii în destule centre de mare specialitate. Nu cred că era nevoie de ciopârțit toți decedații respectivi, mai ales că autopsiile nu sunt sursa principală de informații necesare. Problema este microbiologică, genetică, farmacologică și epidemiologică”.

Cum v-ați organizat viața în perioada pandemiei, având în vedere restricționarea draconică a circulației persoanelor de peste 65 de ani? Solitudinea este cea mai grea boală?

Constantin Bălăceanu Stolnici: Sunt foarte bătrân și sufăr de o afecțiune reumatică a membrului inferior drept, așa că eram și sunt obișnuit să nu prea circul. Am folosit pe deplin mijloacele tehnice IT. Cursurile cu studenții, participarea la manifestări științifice sau ale vieții civile le-am realizat prin Zoom sau Skype, iar contactele personale le-am păstrat prin telefoanele moderne care permit și vizualizarea interlocutorilor.

Nu vorbesc de știri care sunt accesibile prin televiziune,sau de imensa putere de comunicare a internetului. Nu am avut un surplus de senzație de însingurare față de cea dureroasă a pierderii tovarășei mele de viață de acum peste 3 ani.

– Considerați că a fost o măsură bună carantinarea populației globale? Nu era suficientă izolarea focarelor?

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE