Abia eliberat din închisoarea Rahova, fostul ministru și europarlamentar PSD – l-am numit de Adrian Severin – face apologia pușcăriei (pe Facebook), susținând că a descoperit, în spatele gratiilor, ”aur”, ”dragoste jertfelnică”, ”respect” și ”bine irosit”.
EVZ vă prezintă declarațiile lui Severin.
Am fost mai liber ca acum!
”Dragi prieteni și mai puțin prieteni, am revenit acasă. Acasă iar nu în libertate. Căci am fost mereu liber. Poate chiar mai liber decât sunt acum. Ieri am trecut din mica pușcărie - cea a prizonierilor liberi - în marea pușcărie - cea a libertății prizoniere. În cele 16 luni anterioare, singurul lucru la care am fost obligat a fost acela de a nu mă mișca în afara unui perimetru. Nimeni nu mi-a negat dreptul de a gândi, vorbi și simți liber. Exercitând acest drept am fost în maximă siguranță. Căci, da, penitenciarul Rahova este un penitenciar de maximă siguranță. (Mulțumesc tuturor contribuabililor români că și-au luat de la gură pentru asta.)
”Dragoste jertfelnică”
Orice contact cu lumea din afară (inclusiv așa zisa “liberare”) mi-a anulat confortul acestei securități, limitându-mi astfel libertatea. În comunitatea mică și închisă de la Rahova am cunoscut timp de 16 luni un respect și o simpatie de care nu m-am bucurat niciodată cu atâta intensitate. Acolo, în mijlocul unui ocean de tristețe și uneori de deznădejde, am cunoscut bucuria libertății prin dăruire și dragoste jertfelnică. Atât în relația cu prizonierii “interni”, cât și în cea cu prizonierii “externi” (adică personalul penitenciarului format adesea din îngeri condamnați să muncească în infern).
”Pușcăria Rahova definește societatea românească!”
La Rahova nu este mlaștina societății românești. Această societate a fost adusă a fi mlaștina însăși. La Rahova, ca, de altfel, în întregul univers concentraționar românesc actual - Gulagul României îngenuncheate, ocupate și umilite, găsiți o mare parte a aurului care plutește în ea. O prea mare parte. Adevărat! În închisori este periferia societății. Periferia definește, însă, totdeauna, natura și calitatea centrului. Or, în închisorile noastre am găsit nu răul, ci binele irosit, înstrăinat, frustrat. El definește România în esența ei actuală: irosită, înstrăinată, frustrată. Haideți să o salvăm și să o recuperăm împreună! La o sută de ani de la Marea Unire prioritatea nu este aniversarea, ci salvarea. Altminteri sărbătoarea se va transforma în prohod”, scrie Adrian Severin.