Presa care în tot acest timp l-a tocat fără încetare pe Trump începe să facă pasul în spate. Tot mai mulți jurnaliști ai „establishmentului” se întreabă dacă faimoasa „coluziune” dintre actualul președinte și Rusia a existat într-adevăr.

Redactorul șef al Politico Magazine, Blake Hounshell, a scris în weekend un editorial în care își „mărturisește” scepticismul privind existența complicității lui Donald Trump cu regimul lui Vladimir Putin. Dincolo de lipsa de dovezi, Hounshell spune despre campania electorală a lui Trump că a fost prea ineptă (ziaristul vorbește despre „haos” și „disfuncții”) pentru ca o complicitate cu rușii să nu fi ieșit până acum la iveală.

Ironia ascunde jena

Sigur, șeful redacției americane a Politico, un inamic constant și programatic al actualului președinte, a căutat o modalitate cât mai puțin dezonorantă pentru a ieși din acest scandal. Dar ploaia de ironii și comentarii sarcastice din editorialul cu titlul „Confesiunile unui sceptic al Russiagate” nu reușește să ascundă jena redactorului șef, nevoit să dea înapoi, după un an de campanie furibundă.

Însă, în rândul presei „mainstream”, care l-a acuzat pe Trump de toate relele din lume, de la încălzirea globală la masacrul din Florida, au existat de mai de mult semnale de scepticism, constată site-ul conservator american Daily Caller.

Bâlbele acuzatorilor

Astfel, New York Times, cel mai mare dușman al lui Trump din presa scrisă (alături de Washington Post), relata în mai 2017 că oficiali ruși au avut discuții exploratorii pentru a identifica căi discrete de influențare a lui Trump, fără cunoștința acestuia, prin intermediul consilierului pentru securitate Michael Flynn și a șefului de campanie Paul Manafort. Or, această relatare venea în contradicție cu ideea unei complicități prealabile, așa cum Democrații și presa lor acreditaseră inițial.

Tot în luna mai 2017, Washington Post și New York Times afirmau că ginerele lui Trump, Jared Kushner, a sugerat deschiderea unor canale de comunicații cu oficiali ruși, DUPĂ ALEGERI, ceea ce de asemenea contrazicea ideea unei campanii electorale în complicitate cu Moscova. Faptul că Jared Kushner ar fi explorat deschiderea unor canale cu rușii implică faptul evident că acestea nu existau anterior.

„Îngrijorare că nu e nimic”

În luna decembrie, New York Times admitea că e-mail-urile care demonstrau încercările rușilor de a ajunge la consiliera lui Trump, Hope Hicks, actuala directoare de comunicare a Casei Albe, infirmă și ele teoria complicității cu Moscova.

„Într-un fel, mobilizarea rușilor pe lângă dna Hicks contrazice ideea că guvernul Rusiei stabilise legături puternice cu echipa de campanie a lui Trump înainte de alegeri”, scria NYT. „Dacă ar fi fost așa, oficialii ruși ar fi putut să găsească o ‘intrare’ mai bună la Casa Albă decât să trimită mesaje inoportune dnei Hicks.”

Agentul FBI Peter Strzok, fost șef al Departamentului Contrainformații din FBI și un inamic aprig al lui Trump (după cum o dovedesc email-urile către amanta sa, Lisa Page), a supervizat ancheta privind presupusa complicitate a președintelui cu Rusia. Ei bine, în mai 2017, într-un mesaj adresat Lisei Page, Strzok scria că până atunci nu descoperise nicio dovadă a complicității. În textul mesajului, dat publicității luna trecută, agentul FBI își exprima „senzația și îngrijorarea că nu e nimic important acolo”.

Anchetatorii cu mâinile goale

Echipa condusă de procurorul special Robert Mueller, care anchetează relația cu Rusia, a pus până acum sub acuzare trei membri ai echipei Trump: nici unul însă pentru complicitate cu Moscova. Astfel, Paul Manafort și Rick Gates sunt acuzați de spălare de bani, iar George Papadopoulos pentru că a mințit FBI.

Raportul de inculpare de către Departamentul de Justiție a 13 ruși și trei organizații din Rusia pentru implicare în alegerile din noiembrie 2016, arată că Moscova și-a început campania de influențare mediatică în 2014, când Trump nu își anunțase candidatura. De altfel, raportul (și el, foarte subțire) nici măcar nu pomenește că între Trump și cei 16 inculpați ruși ar fi existat vreo legătură.

Seria de bombe fâsâite

Una dintre „bombele” cele mai spectaculoase aruncate pe piață în campania de presă împotriva lui Trump a reprezentat-o un articol din New York Times, apărut în februarie 2017, cu titlul „Colaboratori ai campaniei electorale a lui Trump au avut contacte repetate cu serviciile de informații ruse”. Acesta afirma că oficiali americani din serviciile secrete au interceptat în mod repetat comunicații între echipa de campanie electorală a lui Trump și oficiali din serviciile ruse în anul dinaintea alegerilor.

Însă directorul FBI de la acea vreme, James Comey, a desființat această relatare, patru luni mai târziu, într-o audiere în fața Comisiei pentru Informații din Senat. Comey a caracterizat povestea din NYT ca „aproape în întregime falsă” și a sugerat că ziariștii sunt intoxicați prin surse anonime.

„Donații”, „donator”, dodii

Un alt element cheie în scenariul Trump-Rusia a fost întâlnirea din iulie 2016, de la Trump Tower, dintre Kushner, Trump Jr. și șeful campaniei electorale, Paul Manafort, cu avocata rusă Natalia Veselnitzkaya, care ar fi promis informații compromițătoare despre Hillary Clinton.

Însă nu există nicio dovadă că întâlnirea ar fi fost urmată de vreo consecință. Mai mult, toate încercările presei de a „umfla” întâlnirea de la Trump Tower au eșuat lamentabil. Astfel, rețeaua NBC News a anunțat o „potențială bombă”, afirmând că „notele lui Manafort de la întâlnirea cu rușii conțin referiri criptice la „Donații”.

La numai câteva ore, NBC a corectat: cuvântul ar fi fost „donator” nu „donații”. O relatare a Politico a afirmat însă că nici termenul „donator” nu figura în notele lui Manafort. Politico cita „surse care au văzut notele”, în vreme ce NBC „surse la curent cu conținutul”.

Washington Post a criticat și el cu asprime relatarea NBC, care ar fi avut doar rolul de a „alimenta insinuările și conspirația”.

Te-ar putea interesa și: