Confruntarea la distanță între Comisia Europeană și politicienii români care susțin modificarea legilor justiției a fost dezbătută, pe larg, și de publicații celebre ale Europei.
Unul dintre ele, apărut în celebra publicație Deutsche Welle, critică dur atitudinea pe care Comisia condusă de Junker a decis să clarifice o situație mai mult decât confuză în rândul românilor.
“Impresia penibilă care s-a creat după comunicatul Comisiei Europene este că o dezbatere autentică a fost înlocuită cu un recurs sec la autoritate.
Avertismentul Comisiei Europene era întrucâtva previzibil. Miza principală a legilor Justiției este întinderea prerogativelor DNA (și în subsidiar SRI), iar dacă ținem seama de faptul că șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, a fost mereu susținută de la Bruxelles, reacția Comisiei este inteligibilă.
Cu toate acestea nu e destul să avertizezi, este necesar să aduci și argumente limpezi și convingătoare. Uniunea Europeană nu poate fi gândită decât ca un spațiu al rațiunii și democrației, altfel nu-și are sensul. Mai ales Comisia ar trebui să argumenteze, căci ea s-ar cuveni cu prioritate să întrupeze forța imponderabilă a persuasiunii.
De aceea un opozant incomod și contradictoriu, uneori în contradicție cu el însuși, așa cum este Traian Băsescu, are dreptate atunci când pretinde Comisiei să-și argumenteze poziția: ”Care e articolul pe care îl consideră în neregulă? Care e articolul în neregulă din cele 3 legi? Comisia Europeană, în acest comunicat, bate câmpii. Noi, cei care trăim în România și suntem muritori, știm ce e. Care e articolul care duce înapoi justiția din România? E singura mea întrebare: care e articolul care e nedemocratic din cele 3 legi, unul care împiedică justiția?” (B1TV)
Dar fostul președinte nu este deloc singurul care încearcă această nedumerire și nu ne referim numai la exponenții majorității guvernamentale, care firește că sunt primii vizați. Impresia penibilă care s-a creat după comunicatul Comisiei este că o dezbatere autentică a fost înlocuită cu un recurs sec la autoritate. Ținând seama de rapoartele MCV, care au un pronunțat caracter tehnic și care beneficiază de fiecare dată de o excelentă informare, nu se poate spune că la Bruxelles nu ar avea cine să formuleze obiecții precise și bine motivate. Desigur s-ar putea obiecta că nu este rolul președintelui Comisiei să invoce detalii, dar nimeni altcineva nu a făcut-o până acum. În plus, comunicatul de la Bruxelles dă senzația că trage concluzii înainte de analiza faptelor: ”Comisia avertizează din nou cu privire la pericolul regresării și va analiza în detaliu modificările finale aduse legii justiției, codurilor penale și legilor privind conflictul de interese și corupția, pentru a stabili impactul acestora asupra eforturilor de garantare a independenței sistemului judiciar și de combatere a corupției”.
Ar fi fost mai judicios, desigur, ca avertismentul să fie lansat după ce Comisia își va fi încheiat analiza și nu înainte. În al doilea rând, nu pot fi puse toate legile în aceeași oală. Legile justitiei sunt ele însele trei lucruri diferite, e vorba apoi de codurile penale și de legile incompatibilității. Sunt lucruri distincte, care trebuie analizate distinct. Noi înșine am analizat în trecut anumite aspecte ale legilor justiției arătând ce ni se pare greșit, iar o parte dintre acestea nici nu se mai regăsesc în versiunea adoptată de parlament. Ca să nu mai spunem că despre legile incompatibilității am scris destul de mult în anii trecuți, demonstrând că au defecte dintre cele mai grave. Din păcate circulă ideea stupidă că cine critică legile incompatibilității este un avocat al corupților, fapt care a limitat iradierea argumentelor dezvoltate.
În fine, chiar dacă riscă să pară puțin emfatic, credem că nu există un citat mai potrivit pentru situația de față decât un fragment din articolul ”Ce este Iluminismul” al unui gânditor german care nu mai trebuie numit: ”Pentru a răspândi Luminile nu e nevoie de altceva decât de libertate; ba chiar de cea mai inofensivă manifestare a ei, adică utilizarea publică a propriei puteri de judecată în toate domeniile vieții. În schimb aud strigându-se din toate părțile: «Nu gîndiți!» Ofițerul spune: «Nu gândiți, executați» Perceptorul spune: Nu gândiți, plătiți». Preotul: nu gândiți, credeți»”
Extinzând argumentația putem adăuga că se aude tot mai insistent în jurul nostru: ”Nu gândiți, Comisia Europeană știe mai bine decât voi ce este de făcut”.
Mai în glumă, mai în serios, cam asta este situația de astăzi. În politica românească sunt destul de numeroși aceia care nu au nicio argumentație, dar care citează copios poziția Comisiei Europene pentru a-și crea o poziție de autoritate.
Adevărul este că dacă nu se va modifica ceva în intimitatea relațiilor europene, toată lumea va avea de pierdut. Occidentalii se vor trezi la un moment dat cu un Răsărit docil și incapabil să gândească pe cont propriu, un partener inutil și costisitor. Nu există poate exemplu mai bun decât PNL-ul din ultimii doi-trei ani, care și-a decepționat grav în primul rând propriul electorat și care din acest motiv nu poate fi de folos nici partenerilor occidentali din PPE. Este mult mai profitabil ca Estul să fie lăsat să spună ce are de spus și să fie implicat cu încredere într-un dialog real pe temeiul unei argumentații raționale. Avem sentimentul profund că într-un asemenea spațiu de libertate reală și nu simulată opinia publică românească va fi mereu de partea rațiunii”, este comentariul din reputata publicație germană.