Marti, 27 februarie, ziarul "Ziua" a publicat un text violent impotriva lui Gabriel Liiceanu, in care acesta era acuzat de falsa disidenta, plagiat si alte tare morale.
Liiceanu a dat ziarul in judecata, iar in mass-media s-a vorbit despre "atacul" ziarului impotriva filosofului, in cuvinte tari. O analiza a ceea ce e gresit in textul "Ziua" nu s-a facut totusi.
- "Ziua" a publicat textul sub semnatura lui Ion Spanu, absolvent de filosofie si director al revistei "Cartel". Acuzatiile de plagiat si "lichelism" ar fi trebuit fie asumate de redactie, fie verificate si nuantate de aceasta. Altfel spus, textul trebuia semnat de un jurnalist de la "Ziua", cu respectarea regulii elementare ca persoana incriminata trebuie contactata.
- acuzatia de "plagiat" e o gluma, fiindca, in esenta, conform autorului, Liiceanu nu a facut decat sa dea note de subsol la Heidegger din... Heidegger. Se poate discuta despre rigoarea notelor de subsol, cat timp sursa nu a fost citata. Dar plagiatul, in sine, e asumarea operei altuia sub semnatura proprie, impostura.
- "trecutul inventat" al lui Liiceanu e pus intr-un context prost, prin referirea la poetul proletcultist A.N. Toma. Filosoful a scos un pasaj referitor la Marx dintr-o carte reeditata dupa 1990, dar mai toate marile nume ale culturii romanesti au in opera dinainte de 1989 pasaje care pot fi repudiate.
- Asocierea dintre "Liiceanu" si "lichea", care da si titlul articolului, e irelevanta si nedocumentata. Se spune ca etimologia numelui Liiceanu "l-ar putea" lega pe acesta de "lichea", dar fara argumente.
- pacatele nedovedite ale lui Liiceanu sunt puse la rand intr-un mod care transforma textul intr-un atac la persoana. Problema articolului e, altfel zis, omul Liiceanu si nu una sau alta dintre actiunile lui.
Presupunand ca una sau alta din acuzatii ar fi meritat credit, ea trebuia verificata, inclusiv cu contactarea lui Gabriel Liiceanu si, daca se dovedea, publicata ca atare, intr-un text de sine statator. E drept ca orice se poate pune in discutie, dar nu in acest mod.