Am fost la concertul de la Ateneu din 13 septembrie si pe drum, ma gandeam la ceea ce ii declarase dirijorul Paul Goodwin, unul dintre protagonistii serii, colegei mele de la Radio Romania Muzical, Monica Isacescu:
„…as merge la acest concert, gandindu-ma ca la o masa copioasa cu mai multe feluri de mancare. Trebuie sa ia fiecare lucrare asa cum e si sa se bucure de aroma ei, de ingredientele ei”.
In plus, tot pe drum ma mai gandeam ca am o sarcina cam ingrata: sa scriu despre o formatie romaneasca – Virtuozii din Bucuresti – despre care stiam ca sunt bine pregatiti de remarcabilul dirijor Horia Andreescu, dar…stiti cum e, daca totusi nu canta prea grozav, cum sa spui ceva de rau despre o orchestra romaneasca care evolueaza in cadrul Festivalului Enescu? In fond, in fiecare dintre noi zace un patriotism, chiar latent….
Din fericire, dilemele mele s-au spulberat odata ce a inceput concertul de joi dupa-amiaza. Prestatia „Virtuozilor din Bucuresti” (formatie alcatuita din membrii ai filarmonicii bucurestene, ai orchestrelor Radio si studenti de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti) s-a ridicat la asteptarile mele, chiar daca, pe ici, pe acolo, mai erau si unele imperfectiuni: timiditate in atacuri, mici chixuri pe la partida suflatorilor (scriam si in cronica precedenta, suflatorii sunt cuiul lui Pepelea, mai ales in orchestrele romanesti).
Dirijorul britanic Paul Goodwin, un specialist mai ales al muzicii baroce (este de altfel dirijor asociat al celebrei Academii de Muzica Veche) s-a adaptat cu multa usurinta si a fost eficient si sigur intr-un repertoriu care exploata mai ales muzica celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea si secolul XX.