Actriţele Audrey Tatou şi Anna Mouglalis o vor întruchipa pe legendara creatoare de modă în două noi filme inspirate din viaţa acesteia.
La 40 de ani de la moartea sa, Coco Chanel este readusă pe marele ecran de doi regizori care lansează, aproape simultan, filme inspirate din viaţa acesteia. În cinematografele franceze a avut premiera, la începutul săptămânii, filmul „Coco avant Chanel“, în timp ce Festivalul de Film de la Cannes va fi închis de o altă producţie inspirată din istoriile creatoarei, „Coco Chanel et Igor Stravisky“.
Cele două filme se completează într-o oarecare măsură. „Coco avant Chanel“ prezintă doar prima parte a vieţii „exterminatoarei secolului al 19 -lea“, aşa cum o numea Paul Morand, unul dintre biografii săi, urmărind drumul fetiţei sărace care ajunge cea mai cunoscută creatoare de modă din lume. În acest film, tinerei Coco îi dă viaţă actriţa Audrey Tatou. Cel de-al doilea film prezintă una dintre iubirile pentru care Coco, acum o femeie de afaceri cu renume, admite să aloce timp, energie şi bani: pasiunea pentru compozitorul rus Igor Stravinsky. În acest al doilea caz, rolul „Coco” este preluat de actriţa franceză Anna Mouglalis. Calea spre glorie
Pentru actriţa Audrey Tatou, în vârstă de 31 de ani, cunoscută internaţional datorită rolului interpretat în filmul „Amelie“ şi a cărei asemănare fizică cu tânăra Coco Chanel nu este de ignorat, nu a fost prima ofertă de a prelua rolul legendarei creatoare.
„Am refuzat să fac un film în care se scoteau în evidenţă doar momentele culminante ale carierei şi vieţii lui Chanel. Am aşteptat să mi se ofere un scenariu care să prezinte o altă perspectivă“, declara Audrey Tatou, citată de săptămânalul german „Die Zeit“. Oferta a venit din partea regizoarei Anne Fontaine. Cineasta luxemburgheză este cunoscută pentru viziunile sale având în centru mai degrabă portrete psihologice decât epoci. A demonstrat-o în filme precum „Nathalie“ din 2003, cu Fanny Ardant şi Gerard Depardieu.
„Ucenicia” la castel
Coco Chanel s-a născut în 1883, o vreme în care femeile nu aveau cea mai confortabilă poziţie în societate, mai ales dacă năzuiau o carieră şi cu atât mai puţin dacă aveau nenorocul să se nască în cea mai de jos patură socială. Coco a reuşit, de-a lungul timpului, să împletească atâta ficţiune în biografia sa, încât acesta este aproape imposibil de recosntruit cu acurateţe. Aşadar nici pentru o actriţă ambiţioasă nu a fost tocmai cea mai uşoară misiune să se confrunte cu personalitatea marii misterioase. Tautou a încercat să se apropie de Coco citind cărţi biografice, dar a renunţat la acest mod de a-şi prepara rolul, constatând că multe informaţii se contrazic.
„Am decis să văd doar cât mai multe fotografii cu ea“; spune Audrey. „Una dintre ele m-a fascinat. Coco stă lângă un soldat, sprijinită de un gard. Trebuie să fi avut 20 de ani pe atunci, mai înainte să înceapa totul. Poartă un corset şi este îmbrăcată sărăcăcios. Dar privirea sa şi atitudinea mi-au spus cât de mândră şi carismatică trebuie să fi fost“, continuă actriţa.
Într-adevăr, la 20 de ani, Coco nu era decât cea nascută Gebrielle Bonheur Chanel, crescută de călugăriţe în oreflinat. O tânără croitoreasă care lucra într-un magazin de haine pentru copiii şi care visa să devină cântăreaţă. Se pare că din acea perioadă, când îşi încerca norocul pe o scenă în Moulins, cântând piesa „Ko-Ko-Ri-Ko“, Gabrielle s-a ales şi cu porecla „Coco“.
Tot atunci l-a cunoscut, însă, pe industriaşul Etienne Balsan, în al cărui castel, Royallieu, Coco se va muta şi va trăi mulţi ani ca amantă a acestuia. Aici a fost ţinută doar ca un fel de decor. Balsan credea în talentul ei de cântăreaţă, dar nu şi în competenţele sociale ale tinerei Coco. În timp ce la castel se strângea lumea bună, Coco trebuia să se ocupe singură de ţinutele sale. Obligată de împrejurări, a prădat de-a dreptul garderoba iubitului, iar din hainele acestuia, toate din stofe fine, şi-a croit unele pentru sine. Cămăşilor le-a tăiat gulerele şi manşetele, după care le-a cusut încă o dată, ca rochiţe. Şi-a tăiat părul scurt, făcându-şi acea coafură care mai târziu urma să devină una dintre elementele reprezentative pentru moda Chanel.
În grădinile castelului ea a învăţat şi să călărească, dar şi că e incomod să te urci în şa îmbrăcată în rochie. Drept pentru care a dus costumele de călărie a lui Balsan la croitor şi le-a modificat în aşa fel încât să i se potrivească ei. În filmul lui Fontaine există o scenă în care Coco se dezbracă de o rochie de seară afirmând că „se simte ca o draperie“. La scurt timp apare într-o rochiţă în carouri, a cărei talie cade foarte jos, pe şolduri. Mult timp s-a râs de Coco şi de extravaganţa cu care-şi alegea (croia) garderobele. „Singura ei mare iubire”
În timpul petrecut ca iubită a industriaşului, Coco îl întâlneşte pe Boy Capel, proprietarul unei mine din Marea Britanie. De Boy se îndrăgosteşte. Afirmaţia ca acesta a fost „singura mare iubire“ a creatoarei, este una dintre puţinele căreia Coco i-a rămas fidelă, şi nedeformată cu nuanţe ficţionale. Capel recunoaşte talentul ambiţioasei tinere şi o sprijină financiar pentru a-şi porni propria afacere. Începutul este un magazin de pălării în Deauville. Coco avea 30 de ani, iar filmul „Coco avant Chanel“ se opreşte exact în punctul în care începe marea cariera a nemuritoarei.
„Cel mai mult m-a surprins să realizez cât de mari erau barierele pe care Coco le-a avut de înfruntat la începutul carierei. Mie nu mi-a fost clar că la acea vreme păturile sociale erau practic închise ermetic, era aproape imposibil să treci dintr-una în“, spune Tautou, care în cele din urmă a găsit „cheia“ către înţelegerea personajului în singuratatea şi îndoiala de care era cuprinsă Coco. „Copilăria şi iubirea pierdută au fost defecte pe care Chanel a încercat mereu să le ascundă. Viaţa ei a fost o tragedie presarată cu câteva momente de fericire“, afirma Audrey. Marea tragedie a creatoarei, pe lângă destinul de a fi născută într-o familie foarte săracă şi de-a rămane orfană, a fost pierderea marii sale iubiri, Capel, care a moarit într-un accident la scurt timp după ce ea a deschis atelierul de pălării. Celebrii ei iubiţi de mai târziu, printre care s-au numărat Jean Cocteau, Serghey Diaghilew, Igor Strawinsky sau Pablo Picasso, nu au reuşit, se pare, să umple golul lăsat de moartea lui Capel. Coco Chanel nu s-a măritat niciodată, intrând în istorie ca „Madmoiselle“.
Regizoarea vede cheia succesului creatoarei în independenţa pentru care ea a luptat şi pe care şi-a câştigat-o, plătind probabil cu propria fericire. „Baza succesului lui Chanel se găseşte în rebeliunea ei împotriva regulilor timpului. A fost o anarhistă care a presimţit „eliberarea“ femeii, avea o sclipire de geniu“, afirma Anne Fontaine.
O iubire legendară
Filmul „Coco Chanel et Igor Stravisky“, regizat de Jan Kounen, povesteşte iubirea dintre Chanel şi inovatorul compozitor rus Igor Stravinsky. În pelicula regizorului olandez rolurile principale sunt interpretate de actorul danez Mads Mikkelsen şi de actriţa franceză Anna Mouglalis. Filmul se concentrează asupra perioadei în care Stravinsky locuia în casa „Domnişoarei“, cândva, în anii ’20. Cei doi se iubeau, fără să ţină cont de câteva piedici, semnificative în epocă, cum ar fi faptul că Stravinsky era căsătorit şi avea 4 copii.
Compozitorul, refugiat la Paris după revoluţia din Rusia, trăia în sărăcie, iar muzica lui, modernă la acea dată, era considerată scandaloasă. Coco a simţit simpatie pentru rebelul Igor şi a decis să-l sprijine financiar. Şi acest film aduce în actualitate o Coco Chanel modernă, o femeie care ştie cea vrea, o femeie „amorală, dar nu lipsită de moralitate”, precum a declarat Mouglalis. Rolul acesta este pentru Anna Mouglalis unul aproape karmicc. Ea nu este doar o actriţă, ci una dintre muzele lui Karl Lagerfeld, şeful casei Chanel astăzi şi o reprezentantă a mărcii.