„Funcțiile i-au luat mințile”, e categoric jurnalistul. Altfel, Liviu Dragnea „e un politician dotat, cu foarte multe calități”, afirmă el, cu tărie chiar, și nerăbdător să vadă „înjurăturile care vor curge pe net”.

– Ileana Ilie Ungureanu: Rareș Bogdan, Carmen Avram, Robert Turcescu au trecut de la jurnalism la politică. Vă tentează înscrierea în vreun partid politic?

– Victor Ciutacu: În continuare nu. Am avut o ofertă concretă și una semi-concretă. Prima a fost de la PNL, de la însuși domnul Crin Antonescu. În 2012, când era USL-ul biruitor, m-a sunat să mă întrebe dacă am vreun gând, și dacă da, el îmi oferă un loc eligibil, primul pe listă, în orice județ. Era pe vremea când nu se măriseră lefurile la demnitari, câștigau mai puțin decât mine, și i-am zis că parlamentarii au salarii mici, iar eu nu am de gând să mă apuc de furat la bătrânețe. Dincolo de meschinăria financiară, l-am întrebat dacă mă vede pe mine subordonatul și soldățelul lui și al lui Victor Ponta? A început să râdă. Și Victor Ponta mi-a făcut o propunere la vremea respectivă. Aveam eu niște nemulțumiri, ajunsesem la saturație, îmi venea să plec din presă și mai stăteam de vorbă cu Victor. Mi-a zis că dacă mă hotărăsc, să-l sun. Dar mi-a trecut și nu am mai continuat discuțiile

– Rămâne un NU categoric și pe viitor?

-E greu de spus… poate rămân pe stradă peste două luni de zile și mă scoate unul din foame. Dar de principiu e nu.

– Sunteți de stânga sau de dreapta?

-Eu n-am străbateri din astea doctrinare. Sunt o corcitură înfiorătoare. Am chestii profund sociale în mine și milă față de amărâți, dar combinate cu chestii de profundă dreapta.

– Sunteți prieten cu vreun politician?

– Prieten e foarte mult spus. Amici, cunoștințe de familie, tovarăși de șpriț, da. Și din cam toate părțile spectrului politic, în contextul în care ăștia astăzi sunt într-un partid și mâine sunt în altul. Unii îmi sunt cunoștințe chiar vechi, cu care nu s-a schimbat relația nici în bine nici în rău, nu au avut nici ei vreun avantaj de pe urma prieteniei cu mine, nici eu de pe urma prieteniei cu ei.

– Îmi dați și niște nume?

– Se întâmplă foarte rar să mă frecventez acasă cu politicieni. Unul dintre ei e nașul meu de cununie, Iulian Iancu, pe care l-a scos Iohannis spion rus. Când ne-am cunoscut și ne-am împrietenit noi nu era politician, nu era membru PSD. Ce să fac? Să-l scuip că s-a făcut PSD-ist? E opțiunea lui politică. Eu nu pot să mă dezic niciodată de Iulian, la fel cum nici el nu se poate dezice de mine. El nu a beneficiat de vreo favoare majoră din partea mea ca jurnalist, eu nu m-am îmbogățit de pe urma activităților domnului Iancu din energie, pe care nici măcar nu i le știu în mod exact. Altfel, mai sunt o grămadă de oameni politici cu care mă întâlnesc în diverse anturaje, dar asta nu înseamnă că suntem tovarăși pe vecie și mai și încârligăm cozile și ne mai și îmbogățim unul de pe urma celuilalt. Mie nu mi s-a întâmplat. Și Victor Ponta a fost unul dintre oamenii politici pe care i-am invitat și care mi-a acceptat invitația ani de zile la ziua mea de naștere, pe care o petreceam cu diverși prieteni de regulă. Dar Victor a venit și când era mic, adică și când era șeful tineretului pesedist, și când a ajuns președintele partidului, și, ulterior, prim-ministru. Și a venit fără alai, fără zaiafet, SPP-iști etc. A venit el cu Daciana, aduși de ofițerul de protecție care făcea și pe șoferul.

– Îmi puteți da câteva exemple de pesonaje toxice din politica românească?

– Traian Băsescu este cel mai toxic personaj din politica românească.

– De ce?

– Traian Băsescu este un politician extrem de dotat, cu calități native uluitoare – are carismă, are vână, știe să joace la cacealma, are experiență, are tot ce-i trebuie. Dar spun că e cel mai toxic, pentru că, din nefericire pentru noi, ca țară, după părerea mea profund subiectivă, toate calitățile lui Traian Băsescu au fost folosite în sens invers decât ar fi trebuit. Dacă Băsescu șiar fi pus calitățile în slujba dezvoltării normale a țării am fi fost departe, dar Băsescu este groaznic de disctructiv. De la orice structură din care a făcut parte, inclusiv propriul partid, și până la propria familie. Și Iohannis mi se pare un personaj profund nociv. Spre deosebire de Băsescu, el nu are nicio calitate. În schimb are o plăcere și un sadism al distrugerii ceva absolut înspăimântător. Iohannis e exact mediocrul ăla care a ajuns sus. În cazul lui Băsescu, aveam momente în care îl uram efectiv, dar aveam și momente în care vedeam că e bun, indiferent cât m-am certat eu cu el. Iohannis nu mă va face niciodată să spun că e bun, nici măcar la tenisul lui, pe care încearcă să-l promoveze ca hobby boieresc. Nenorocirea e că nu poți să spui nici că e un carton, că nu face rău nimănui. Pentru că face mult rău în jur.

– Dar Liviu Dragnea? V-a surprins decăderea lui?

– Și mărirea m-a surprins, iar decăderea eu i-am anticipat-o și i-am spus-o în față. Este unul din motivele pentru care relația lui cu mine s-a răcit. Nu aș vrea să spun că e un personaj toxic. Cu Dragnea m-am cunoscut încă de pe vremea când era cu fosta lui soție, cu Bombonica. I-am zis în față că o să-l mănânce pușcăria, pe vremea când era pe cai, când câștiga alegeri cu jumătate din mandatele din parlament.

– Și ce a zis?

– A rămas șocat, s-a uitat la mine cu niște ochi mari și m-a întrebat ce mă face să cred treaba asta. ”Evoluția ta și modul în care te raportezi la ea” – i-am spus. A fost o discuție mai lungă. Dragnea este o victimă politică. El nu face pușcărie pentru corupție. Mă umflă râsul: a angajat două secretare la protecția socială și le-a dus la partid. Asta se întâmplă peste tot în țară, la toate partidele. Ar trebui să arestăm o treime din bugetarii din România.

– Unde a greșit Liviu Dragnea?

– În multe locuri. Începând cu propria dorință de mărire, propria carcasă care nu-l mai încăpea, apoi funcțiile i-au luat mințile. Liviu a crescut bucată cu bucată, e un politician dotat, cu calități. Și abia aștept să văd înjurăturile care vor curge pe net, dar, da, are foarte multe calități. E un tip chiar inteligent și cu o gândire foarte așezată.

– Dar ce defecte are?

– Vanitate, orgoliu, dorință de mărire și de stăpânire, avea chestia asta de vătaf local. El e stăpânul. Dar niciun stăpân nu e veșnic, mai ales într-o țară presupus democratică și care are niște parteneriate. Toți ăștia spun că era hrăpăreț, nu știu ce să zic, că eu nu am făcut nicio combinație cu Dragnea. Uman, mie îmi pare rău pentru el.

– Aveau curaj și alții din anturaj să-i spună lucrurile verde-n față?

– Nu. Asta e una dintre marile greșeli. Pentru că anturajele, în general, trăiesc prin lingușeală, mici turnătorii, meschinării din astea de întărâtat, în paralel, evident, cu mărirea personajului principal. Matale ești cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai drept, tu ești viitorul etc. Chestia asta îi pierește pe toți. Eu am fost consilier de doi miniștri și în relația cu niciunul dintre ei nu am folosit bidineaua. De aia cu Ovidiu Mușetescu relația a rămas strict profesională, deși eram amic cu el înainte să-i fiu consilier. Am mai fost și consilierul lui Codruț Sereș două luni de zile, după care am ajuns amândoi la concluzia că nu încăpem în aceeași teacă, ne-am strâns mâna și la revedere.

„Iohannis e silicoanele, iar Barna e cutia în care sunt silicoanele”

– Cum i-ați descrie pe candidații relevanți în cursa pentru președinție?

– Klaus Iohannis e plastic, e exact ca silicoanele. Dan Barna e invenția nouă a sistemului, reprezentanța din România. E echivalentul unor personaje din astea care s-au inventat în mai multe țări din lume, începând cu Macron, continuând cu Slovacia, unde a apărut activista de mediu care din nimic a devenit președinte și așa mai departe. E scos de undeva din neantul eșaloanelor doi-trei, că nici Barna nu a venit de pe stradă, că milioanele alea le-a făcut pe fonduri europene în contracte cu statul român, deci e un băiat pe care îl aveau în rezerva de cadre. Theodor Paleologu e un bizăruț ușor obraznic, ușor insignifiant, fără o relevanță în economia jocului. E erudit din familie, dar e colțos, pentru că atunci când are de spus mizerii despre cineva le spune, și le spune cu gura plină. Viorica Dăncilă e o pălărie imensă pentru un cap foarte mic. Ca să fiu cât pot eu de elegant cu gura mea spurcată, nu are ce să caute nici în funcția de prim-ministru, nici în cea pe care o visează, de președinte. Iar o să se supere, iar o să mă reclame la patronat consilierii domniei sale, iar eu o să trăiesc cu drama asta că voi fi veșnic reclamat de lingăii doamnei Dăncilă. Mircea Diaconu ar putea fi surpriza plăcută a acestor alegeri. Dacă PSD-ul s-ar fi înțeles cu ALDE și cu PRO România și ar fi fost el candidatul stângii, Iohannis tremura serios în turul doi. Este un actor care a confirmat, ulterior dus pe zona politică și a confirmat și acolo, are niște zeci de ani de muncă în domeniul culturii.

– Dar poate fi și un bun președinte?

– Nu știu, habar n-am, nu-mi dau seama. Nu știu dacă e asta funcția pentru Mircea. Eu îl apreciez la nivel personal.

– Îl votați?

– Dacă strânge semnăturile și va candida, ar putea fi una dintre variante. S-ar putea însă să nu votez deloc, cum am procedat la ultimele rânduri de alegeri.

– Cine intră în turul doi?

– Iohannis cu cine i-a aranjat softul. Văd că se străduiesc din răsputeri să o facă pe Dăncilă să ajungă în turul doi. Că pe cine poate să bată Iohannis fără niciun efort?

– Aparent e un război total între Iohannis şi Dăncilă.

-Refuzul pe bandă rulantă al miniștrilor o ajută pe Viorica Dăncilă, pentru că o consolidează ca adversar consacrat al președintelui. Să zică lumea că ea nu a făcut ” blat” cu Iohannis, nu vezi că nenorocitul nu-i pune oamenii, i-a blocat Guvernul – asta e o strategie de imagine foarte bună. Dăncilă este pe dușmănie cu Iohannis, iar cu o mobilizare bună a PSD-ului, pe care eu însă nu o văd, ar putea ajunge în turul doi, ca să plece Iohannis în vacanță la Miami dinainte să se desfășoare turul doi, pentru că nu mai are cu cine lupta.

– Altfel spus, cu Dăncilă în turul doi, actualul președinte are sută la sută șanse de câștig. Toți antipesediștii se aliniază în spatele lui. Dar cu Dan Barna?

– Ei, dacă ajunge cu Barna în turul doi s-ar putea să fie deranj, deși și Barna e un personaj de carton, nu e un personaj care să electrizeze. Dar pe Barna scrie USR, iar USR e chestia aia care a câștigat alegerile prin niște mari municipii unde nu se știe nici măcar unde e sediul partidului. Și atunci, tot tineretul ăsta care brusc a căpătat chef de vot, toți nemulțumiții de toată clasa politică, și-ar găsi un debușeu în el. Deci ar avea o problemă din punctul ăsta de vedere. Și să fim serioși, că nici Iohannis nu e vreun miez al dezbaterilor… m-aș distra copios să văd o dezbatere între Iohannis și Barna, un personaj de silicon și unul de carton. Unul e silicoanele și celălalt e cutia în care sunt silicoanele.

– Aproximativ 1% din românii care trăiesc în străinătate s-au înscris să voteze prin corespondență la alegerile prezidențiale de peste două luni. E puțin.

– Asta denotă încă o dată că așa-zisul interes uriaș al diasporei față de votul din România e o poveste construită. La televizor noi am văzut la cozi câteva sute de mii, din multe milioane de români care nu sunt interesați.

„Spre disperarea celor care îmi cântau Prohodul, mi-am mai prelungit contractul la RTV pe încă un an”

– Pe vremuri se făceau anchete și reportaje care schimbau miniștri. Azi poți să scrii, să vorbești și… nimic! Încotro se îndreaptă presa românească?

-Într-o fundătură, evident. Presa este în criză peste tot. Dar dacă e să fie presa în rahat pe plan mondial, noi ne afundăm până în gât. Avem talentul deosebit de a amplifica tot ce e în rău, nu în bine.

-Care e cea mai tristă concluzie la care ați ajuns în legătură cu media românească?

-S-a deprofesionalizat. Sigur, există în continuare suficienți oameni care își fac treaba cum trebuie, care nu abdică de la principiile și regulile meseriei, dar, per ansamblu, de când cu criza financiară din 2008-2009, ne-am dus tot în jos. Pe măsură ce fondurile au scăzut, plata salariilor a devenit o provocare și multă lume bună din presă a cotit-o către alte domenii. Presa nu a trăit un reviriment, așa cum s-a întâmplat în piața imobiliară.

– Nu vi se pare că sunt prea multe televiziuni de știri în România?

– Ba da. După părerea mea, România nu produce marfă, din punct de vedere al știrilor. Nici piața politică și nici cea financiară nu livrează informații ca să ții cinci televiziuni naționale de știri. Toate toacă aceleași subiecte în paralel.

– Și transmit continuu în regim de „Breaking News”.

– Am demonetizat și noțiunea de „Breaking News”. Acum, dacă ai un „Breaking News” pe bune nu te mai crede nimeni. E ca la “Petrică şi Lupul”. La un moment dat a fost o rețetă, făceai Breaking News-uri dese și veneau pushuri de audiență, lumea încă mai credea că se întâmplă ceva. Dar nu poți să o ții așa la nesfârșit. Și asta e valabil și în cazul postului nostru de televiziune. Că și noi abundăm în breaking news-uri. Nu pot să o ard eu superior acum și să spun că alții fac și că noi nu. Facem și noi.

– Aveți renumele unui jurnalist incomod. Ați fost vreodată supus la presiuni politice, ați primit telefoane ”de sus”?

– E mult spus presiuni politice. Cine contează cât de cât în presă și spune că nu a primit niciodată niciun telefon, nimic, ăla e un mincinos. Da, se poate să sune vreun ministru nemulțumit de modul în care ai prezentat nu știu ce subiect care-l privește, dar pe mine nu m-a sunat niciun mare demnitar al patriei să mă amenințe. Am 12 ani de când am emisiunea mea și nu am primit niciun telefon să-mi spună vreunul că vorbește cu patronul și mă dă afară dacă nu fac sau dacă fac. Întotdeauna am fost de principiu că dacă viziunea mea nu coincide în gândire, interese, mod de acțiune cu decizia redacțională, care la ora asta, spre norocul meu, nu mai este în mâinile mele, ne despărțim fainfrumos, nu ne punem poalele în cap țigănește, și își vede fiecare de drumul lui.

– Privind înapoi, sunteți mulțumit că ați făcut transferul din trustul Intact la România TV?

– Da, pentru că de șase ani de zile, împliniți în aprilie, fac exact ceea ce am vrut să fac. Și, spre disperarea celor care îmi cântau Prohodul, vă spun, în exclusivitate, că mi-am mai prelungit contractul pe încă un an. În momentul în care am negociat cu Sebi Ghiță – da, direct cu mogulul am negociat -, i-am spus că nu vreau funcție de conducere editorială, că vreau să semnez un contract pe emisiunea mea. Răspund de emisiunea mea, mă încadrez în politica editorială a postului și… la revedere!

– Apropo de emisiune, de vreo două luni încoace „Punctul culminant” face audiențe record. Cu ce întrebări aţi rămas dvs. după tot ce ați auzit până acum referitor la cazul Caracal?

– Este o nebunie ce se întâmplă, apar zilnic noi întrebări, noi puncte de suspensie, noi piste. Sunt deja opt săptămâni cu subiectul ăsta și se uită în continuare incredibil de multă lume. Sunt foarte multe întrebări fără răspuns logic. Una dintre ele este cum poți să arzi un om, de cel puțin 50 de kilograme, în niște condiții profund artizanale, la un foc făcut în curte, și să nu mai rămână nimic din corpul ăla. Hai să fim serioși! Că nici crematoriul Vitan-Bârzești nu reușește performanța asta într-un timp atât de scurt și pe o temperatură controlată și constantă, infinit mai mare decât poți tu să obții în butoiul lui Dincă. A doua întrebare e de ce nu se găsește nimic despre prima fată? Apoi, de ce se grăbește foarte tare autoritatea statului român, oricare ar fi ea, să le declare moarte pe fetele alea, în contextul în care știm foarte bine că legal trebuie să fie un minim de ani în care să fie dispărut un om, dacă nu găsești indicii concrete ale morții lui, ca să-l declari mort. Codruț Marta nu e declarat mort nici acum și a dispărut în 2012. Dispariția fizică a celor două fete există, dar doi oameni dispăruți nu înseamnă doi oameni morți.

 – Cine profită de cazul Caracal?

– Aș putea spune foarte cinic că principalii profitori suntem noi, televiziunile, pentru că am făcut niște audiențe până la cer, iar încasările au fost pe măsură. În esență însă, toată societatea pierde. Societatea ar trebui să câștige din momentul în care autoritățile se urnesc și umflă toate clanurile interlope majore din țară.

Te-ar putea interesa și: