Pauza de ţigară presupune întreruperi dese, însă şi cei care sunt ocoliţi de acest viciu au alte metehne care le răpesc din timpul rezervat orelor de muncă.
„Compania: Nicole SRL. Angajez secretară. Candidatul ideal: nefumător, serios şi punctual“, „Firma: D’as Art. Angajez paznic. Cerinţele: nefumător, cazier «curat»“. Ziarele şi site-urile de specialitate sunt pline de astfel de anunţuri care par discriminatorii. Refuzul angajării unei persoane doar pentru că este fumătoare contravine legii româneşti, însă autorităţile susţin că se acceptă abateri dacă angajatorii au motive întemeiate. Sunt „păguboşi“ fumătorii pentru companii pentru că pierd şi două ore la fumat pe zi sau este doar o aparenţă faptul că ei muncesc mai puţin în comparaţie cu cei care nu au acest viciu? „Fumătorii pierd vremea şi nu sunt deloc eficienţi“
Nicotina din ţigări scade puterea de concentrare a fumătorilor, ceea ce le scade eficienţa, spun adepţii interzicerii fumatului la serviciu. „Toţi angajatorii ar trebui să scoată fumatul din mediul profesional, pentru că dăunează grav productivităţii. Cei care «desfăşoară» această activitate pierd vremea şi nu sunt deloc eficienţi. Din opt ore de muncă, aproximativ două le pierd doar fumând“, afirmă Mihaela Stroe, general manager al companiei Acta Nonverbal din Bucureşti. Nefumătorii se consideră chiar dezavantajaţi de către manageri şi spun că, într-un fel, sunt obligaţi să lucreze fără pauze. „Pot spune că suntem chiar discriminaţi. Şefii nu înţeleg că simţim nevoia unei pauze, pentru că, în acest timp, nu facem nimic deosebit. Poate pur şi simplu ieşim afară să luăm o «gură» de aer. Ăsta este modul nostru de a ne reîncărca bateriiile. Un fumător este trecut cu vederea chiar dacă se află la a şaptea pauză. Managerii spun că «aceştia trebuie să-şi satisfacă nevoile, altfel devin nervoşi şi nu mai dau randament», însă uită că nici noi nu putem da rezultate bune dacă lucrăm non-stop“, spune Georgiana T., copywriter al unei companii de publicitate din Cluj. „Cei care nu fumează îşi petrec majoritatea pauzelor pe internet, plătind facturi on-line sau discutând cu prietenii pe messenger. Impresia cuiva care trece pe lângă biroul unui nefumător, atunci când îl vede concentrat la calculator, este că persoana respectivă lucrează fără pauze. Deşi «se pare» că fumătorii muncesc mai puţin, aceasta este doar o impresie de suprafaţă. Am fost în ambele tabere, iar ca nefumător nu pot spune că am pauze mai puţine“, este de părere Alina Negrea, senior trainer al APlus Perfor mance din Capitală. Pauzele pe care un angajat poate să şi le ia, fie el fumător sau nu, pot fi distribuite în mod egal şi fiecare îşi poate găsi modalităţi diferite de a le petrece, apreciază specialiştii în resurse umane. „Dacă eşti fumător, nu înseamnă neapărat că stai mai mult în pauză. Unii dintre ei îşi reduc timpul alocat pauzei de masă, de exemplu. Cu siguranţă există şi posibilitatea ca aceia care nu fumează să nu aibă un motiv «palpabil» de a cere pauză şi atunci pur şi simplu nu o fac, în timp ce nevoia fumătorului se cere satisfacută“, spune Camelia Buburuz, directorul de resurse umane al JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Orarul cu pauze fixe, soluţie de compromis O soluţie pentru a pune capăt disputelor fumători/nefumători ar fi orarul cu pauze fixe. „Eu am un program bine stabilit. Lucrez două ore, iar apoi am 15 minute pauză. În acest mod, nu se poate spune că muncesc mai mult sau mai puţin decât un alt coleg. Pauza o folosesc cum vreau eu. Este alegerea mea dacă «trag» dintr-o ţigară, mănânc ori vorbesc cu prietenii pe messenger“, spune Mihai Dumitru, officer colector al unei companii de call-center din Capitală. ÎN ROMÂNIA
Refuzul angajării fumătorilor este ilegal
Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, spune că, în România, refuzul angajării unei persoane doar pentru că este fumătoare este împotriva legii. Însă fiecare caz trebuie analizat în parte. „De exemplu, dacă o fundaţie caută o persoană care să promoveze o campanie antifumat, se justifică alegerea unui nefumător. Pe de altă parte, în Belgia, i-a fost dat câştig de cauză unui patron care nu a vrut să angajeze un fumător. El a motivat acest lucru spunând că mai are cinci angajaţi, că niciunul dintre ei nu fumează şi nici nu doresc să le miroasă hainele urât“, spune Csaba. La CNCD a ajuns şi o sesizare în care este reclamată o firmă pentru că foloseşte cartele magnetice, iar toate ieşirile la ţigară ale unui angajat sunt calculate şi scăzute din salariu. O decizie care să stabilească dacă în acest caz este sau nu vorba despre o discriminare nu a fost luată încă.