Pe 20 septembrie, premierul Romaniei, Victor-Viorel Ponta, tovarasul Ponta, companero Victor,a implinit patruzeci de ani. Dintre care, cei mai multi, i-a trait sub zodia minciunii. Era sa scriu, "patruzeci de ani de viata si douazeci de ani de activitate revolutionara". Comunist ca forma mentala, Victor Ponta, sa o spunem din capul locului, nu este un prieten al adevarului, ori, mai putin eufemistic formulat, este un mincinos.
Nu fara motiv, l-am numit pe acest plagiator dovedit un Munchausen din Balcani. Nu este un prieten al onoarei (un sarlatan nu are onoare) si, cum s-a vazut in nevrozanta vara a acestui an, nu iubeste statul de drept, deci nu este un prieten al libertatii. Textul de fata este un exercitiu politologic realizat pe baza datelor existente in domeniul public, o analiza scrisa la rece a unei biografii de om politic ale carui actiuni influenteaza neindoios destinul Romaniei.
La ora actuala, scopul lui Ponta este sa stearga urmele faradelegilor comise in primele trei luni de guvernare, in special cele ale loviturii de stat pseudo-constitutionale din 3-6 iulie 2012. Nu mai putin important, el urmareste sa neutralizeze posibilele miscari sociale care ar putea sa prinda fiinta pe fondul saraciei si al ineficientei dezastruoase a guvernarii actuale. Seninatatea nonsalanta pe care o afiseaza, ranjetul permanent, tupeul sau existential,nu pot ascunde anxietatea profunda care il devora pe Ponta. In realitate, personajul este lipsit de coloana vertebrala.
In recentul interviu din "Le Monde", Victor Ponta admite ca are ar avea unele regrete pentru natura impulsiva, impetuoasa si nu tocmai atent-gandita a actiunilor care au dus la suspendarea lui Traian Basescu si la referendumul din iulie 2012. Indraznesc sa-l contrazic: nu a fost nimic impetuos in tentativa de anihilare a statului de drept in Romania. A fost vorba de ceea ce se poate numi smecherie legalista. Nesabuinta a constat in subestimarea reactiei internationale si a curajului membrilor Curtii Constitutionale a Romanei de a se opune abuzului proto-dictatorial. Finalitatea puciului era clara: acapararea justitiei, suprimarea acelei puteri din stat care impiedica mafiotizarea tarii.
Victor Ponta, impreuna cu principalul sau complice, megalomanul demagog Crin Antonescu, a indeplint cu precizie si fara urma de ezitare planul urzit de Felix si aprobat de adevaratii tragatori de sfori din PSD, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea si altii din echipa respectiva. In acelasi interviu, Ponta vorbeste despre caracterul excesiv de polemic al culturii politice din Romania post-totalitara. Sa fim bine intelesi, nu cultura politica romaneasca a dus la reactiile socate din Occident, ci actiunile unui grup de inamici ai democratiei liberale.
Victor Ponta este succesorul impenitent al culturii politice a fesenismului originar, al acelei structuri infractionale de gandire si actiune pentru care legea nu este decat un instrument de realizare a propriilor ambitii. De aici si reactiile sale atat de virulente impotrva Monicai Macovei. Pentru cei din sleahta lui Ponta, calcarea in picioare a legii este modul lor de existenta. Sa ne gandim la Dan Sova, negationistul Holocaustului, cu ale sale minciuni din CV pe care le modifica de trei ori pe zi ori chiar mai des.
Politic, Ponta este odrasla lui Adrian Nastase, promotorul mexicanizarii Romaniei. Dar, spre deosebire de parintele sau politic si intelectual (Nastase i-a condus doctoratul bazat pe plagiat), Ponta este un personaj lipsit de grandoare. Chiar cand pacatuieste, Nastase o face cu o anumite superbie. La Ponta, minciunile sunt meschine. Nu are nici pasiune, nici curaj. Este omul care se fofileaza, se strecoara, cauta mereu o supapa de salvare. Nu este don Corleone, ci un pisicher de mahala. Alta plamada, alta anvergura.
Ideologic, Victor Ponta este confuz, lipsit de orientare precisa, se lasa dus de vant, nu are nici valori, nici convingeri. Admiratia pentru Che Guevara ori Mao se trage din strict mimetism, nu din lecturi istorice serioase. Ii este complet indiferenta experienta istorica a totalitarismului, il lasa rece condamnarea comunismului. Se declara socialist, dar n-a dovedit niciodata o minima cunoastere a traditiilor social-democratiei anti-totalitare romanesti ori internationale. De aici si uimirea sa ca SPD si ziarele de stanga din Germania il privesc cu suspiciune ori chiar cu dispret. Oricat s-ar bate cu pumnul in piept, este limpede ca afinitatile sale, simpatiile sale profunde trimit spre Est, nu spre Vest. La acest capitol, se intalneste mai degraba cu Ion liescu, decat cu Adrian Nastase sau Mircea Geoana.
Pshihologic, este un poltron, un mincinos in serie, un personaj care triseaza fara urma de jena. Cum observa Andrei Plesu, infantilismul moral al lui Ponta il impiedica sa inteleaga cu ce-a gresit atunci cand a furat peste o suta de pagini din teza sa doctorat. Nu pare sa inteleaga distinctiile esentiale dintre bine si rau, claritatea morala ii este cu desavarsire straina. Numirile pe care le-a facut la Ministerul Educatiei spun totul despre cum vede Ponta credibilitatea unui indrumator al invatamantului romanesc. O impostoare, un plagiator, un nevolnic, o doamna care pare specializata in a distruge tot ce mai functioneaza normal in acest domeniu.
Demolarea ICR printr-o "Ordonanta" de sorgine chisinevschiana, numai pentru ca-i statea in gat conducerea acelei exceptionale institutii, arata ca personajul, lipsit de interioritate etica, este inclinat spre vendete stupide, spre un funest nihilism valoric. Comunismul distruge omul interior, scria un mare poet polonez. La Victor Ponta, omul interior a disparut inainte de a se naste.