Legat de acest subiect, Gelu Ștefan Diaconu a postat pe Facebook, sub titlul „România, țara miilor de baroni locali, de la mic la mare!”, următorul text:

Dezbaterea din zilele acestea privind reducerea aparatului bugetar m-a prins intr-un periplu prin opt tari din Balcanii de vest.

Asadar, aflandu-ma pentru doua zile in Serbia, am avut o discutie pe aceasta tema cu primarul municipiului Veliko Gradiste, aflat de peste 28 de ani în functie. Acesta mi-a prezentat cu maxima amabilitate organizarea teritoriala a Serbiei și modul de finantare al structurilor teritoriale.
Cum stim cu totii, Serbia este o tara cu o dimensiune teritoriala si cu un numar al populatiei de cca. o patrime, respectiv o treime, fata de Romania, precum si cu un PIB proportional comparabil (e drept, ceva mai mic!)

Stiti cati primari alesi si retribuiti sunt in Serbia? Mai putin de 150!! Fata de 3181 de primari cati sunt in Romania!!!
Daca s-ar pastra proportiile (teritoriu/populatie/PIB) dintre cele doua tari, la noi ar trebui sa existe maximum 500 de UAT-uri/primari!!!
Adaugati la aceasta zecile de mii de consilieri locali si aveti reprezentarea dezastrului romanesc. Spre comparatie, indemnizatia de sedinta a unui consilier local din Serbia este intre 10 si 15 euro, deoarece este considerata mai mult o activitate civica, voluntara.

Si acum pe scurt cum este organizarea teritoriala legala a Serbiei, in vigoare din 1992. La noi este în vigoare din 1968, adica de acum 50 de ani. Am mai modificat-o de-a lungul timpului doar ca sa mai adaugam cateva sute de UAT-uri în plus (judete, municipii, orașe, comune)!!

Asadar la vecinii nostri exista in fapt 4 regiuni funcționale (a cincea, Kosovo-Methonia este un subiect delicat care nu isi gaseste locul în discutia noastra).
De asemenea, exista primarii cu personal retribuit (cu mult mai putini salariati decat la noi) numai la nivelul „municipalitatilor”. Sunt doar vreo suta patruzeci de astfel de municipalitati/UAT-uri!

In fapt aceste „municipalitati” sunt orasele/targuri cu minim zece mii de locuitori, avand in componenta lor un numar de cca 25-35 din satele dimprejur/invecinate. Aceste sate au primari alesi prin vot dar NERETRIBUITI, voluntari, de regula din randul oamenilor gospodari ai satului.
Mai mult, în Serbia sunt recunoscute ca orase doar localitatile cu un numar de minimum o suta de mii de locuitori!!! Acestea au subdiviziuni numite „comunitati locale”, conduse la randul lor tot de oameni alesi, neretribuiti, pe baza de voluntariat.

Adaugati la aceasta socanta comparatie faptul ca in tara noastra fiecare baronel local vrea sa aiba pe „teritoriul” lui si un serviciu deconcentrat (subdiviziuni ale administratiei centrale) pe care sa-l coordoneze si pe care il impresoara cu neamuri, invartiti politic sau interlopi de-a dreptul!

Stiu ca unii imi vor spune: ce, domne, ne compari pe noi „ioropenii” tocmai cu sarbii?
Acestora, le raspund cu o intrebare: mai cunoasteti în lumea civilizata o tara atat de sufocata de birocratia aparatului de stat si care sa isi cheltuie 75% din resursele bugetare pe salariile plethorei din administratie si pentru pensii?
Pe scurt, Romania traieste un cosmar birocratic care daca va mai fi mentinut va duce la colapsul finantelor publice. Sau la taieri drastice de cheltuieli publice. Sau la cresteri de taxe. Alegeti dvs. varianta care va „convine”.

 

Te-ar putea interesa și: