Patru zone petroliere câştigate la Haga au fost concesionate. Două dintre perimetrele din Marea Neagră câştigate de România în urma deciziei de anul trecut a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga vor fi căutate de ţiţei şi gaze de ruşii de la Lukoil împreună cu o companie americană implicată într-un scandal politic la Kiev.
Exploratorilor străini li se alătură, pentru alte două perimetre, o companie românească patronată de un fost administrator la două firme asociate lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Din 11 zone offshore din Marea Neagă propuse spre explorare, doar cinci au fost concesionate. Patru dintre ele - Muridava, Cobălcescu, Rapsodia şi Trident - se află în zona câştigată la Haga. Urmează parafarea unor contracte pe 30 de ani, cu posibilitate de prelungire pentru încă 15 dacă vor fi descoperite resurse.
Administratorul firmelor "năşite" de Vîntu
Petromar Resources, care deţine 20 de procente în consorţiul format cu britanicii de la Melrose Resources, este singura societate din România care va explora perimetrele câştigate la Haga, respectiv Muridava şi Cobălcescu. Parte a grupului Upetrom, firma e patronată de Gabriel Comănescu.
EVZ a dezvăluit că acesta a fost administrator la compania Delta Asigurări, patronată de un offshore britanic al cărui reprezentant era Octavian Turcanu, fostul subaltern al lui SOV la Banca Română de Scont. Comănescu a fost administrator şi la defuncta Petromservice, controlată de Liviu Luca şi un offshore despre care presa a scris că ar fi fost controlat de Vîntu.
Melrose Resources s-a aliat în trecut şi cu societatea canadiană Sterling Resources, implicată în scandalul legat de contractul încheiat cu statul român.
Scandal la Kiev
Numele Vanco International, partenera gigantului Lukoil alături de care şi-a adjudecat exploatarea perimetrelor Rapsodia şi Trident, a fost în 2008 subiectul unui scandal politic la Kiev.
După ce a preluat mandatul de premier, Iulia Timoşenko a reziliat un contract pe care Vanco International, subsidiară a Vanco Energy Company din SUA, îl încheiase pe 30 de ani pentru exploatarea zăcămintelor deţinute de Ucraina în Marea Neagră.
Timoşenko a invocat lipsa de transparenţă în negocierile dintre Viktor Inaukovici şi consorţiul din care făcea parte, alături de Vanco, şi compania oligarhului Rinat Akhmetov, sponsorul lui Ianukovici. Potrivit "New York Times", ea a acuzat un al treilea partener din consorţiu că ar urma să-şi vândă partea Gazpromului, sporind controlul Rusiei asupra sectorului energetic din Ucraina.
Fondatorul şi preşedintele Vanco, Gene Van Dyke, şi-a exprimat în NYT disponibilitatea de a oferi garanţii că niciuna dintre companiile din consorţiu nu-şi va înstrăina partea în favoarea Rusiei.
"CAZUL" STERLING
Secretele scoase din Marea Neagră duc premierii în faţa judecătorilor
Decizia prin care României i-au revenit noi zone de exploatare în platoul continental al Mării Negre a alimentat nu numai mândrii patriotice, ci şi un scandal public de proporţii, în urma căruia Călin Popescu-Tăriceanu şi Emil Boc şi-au dat întâlnire la tribunal, Dinu Patriciu şi-a văzut iarăşi poza pe prima pagină a ziarelor, iar şeful Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale (ANRM), Bogdan Găbudeanu, a fost destituit.
Verdictul Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga a scos la lumină faptul că două perimetre, Pelican şi Midia, din zona maritimă disputată de România şi Ucraina, au fost concesionate în 1992 companiei canadiene Sterling Resources. Unul dintre partenerii de afaceri pe care Sterling s-a bazat a fost Dinu Patriciu, pe vremea când era proprietarul Rompetrol.
Un punct nevralgic l-a reprezentat o hotărâre de guvern dată în mandatul lui Tăriceanu, prin care a fost parafat un act adiţional la contractul iniţial. Potrivit raportului Corpului de Control solicitat de Emil Boc, prin acest act înţelegerea din 1992 a fost schimbată radical. Dacă, iniţial, Sterling avea drept de "explorare şi împărţire a producţiei", cabinetul Tăriceanu i-a netezit drumul spre un "acord petrolier" care permite şi exploatarea resurselor.
În afară de dezavantajele pe care actul adiţional le aducea României şi de modul în care compania a încheiat contractul cu statul, fără licitaţie publică, experţii au mai identificat "o problemă". Pentru că perimetrele concesionate făceau obiectul unui litigiu internaţional, oficialii de la Bucureşti puseseră la bătaie "blana ursului din pădure".