Evenimentul Zilei > Actualitate > CINE A FOST PAUL GHERASIM, „pictorul care vorbește prin tăcere” și a cărui operă se află la Muzeul Național de Artă din Chișinău
CINE A FOST PAUL GHERASIM, „pictorul care vorbește prin tăcere” și a cărui operă se află la Muzeul Național de Artă din Chișinău

CINE A FOST PAUL GHERASIM, „pictorul care vorbește prin tăcere” și a cărui operă se află la Muzeul Național de Artă din Chișinău

La Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, ieri, s-a deschis expoziția-omagiu „Cu gândul la…Paul”. O expoziție care a adunat mulți oameni de cultură, iubitori de artă dar și novici. După ceva timp de mers prin frig, am pășit pragul Muzeului Național de Artă din Chișinău și am fost întâmpinată de lunimă, de căldură. O căldură care am perceput-o a veni de undeva din suflet, o căldură care lumina și mă făcea să-mi aduc aminte tot ce am citit despre artist înainte de a vizita vernisajul. Atunci am înțeles că acele cuvinte rostite de Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord : „un om care a ştiut să se dăruiască Bisericii, livrându-se total crezului său - acela că Omul a fost creat ca să se îndumnezeiască”, sunt adevărate.

Paul Gherasim, a văzut lumina zilei într-un sat, Botești, din preajma Sucevei la 25 iunie 1925, într-un loc unde oamenii erau credincioși. Bunicii săi nu știau carte, dar aveau o învățătură mult mai adâncă. Ei țineau foarte mult la cuvânt. De aceea vorbeau puțin. De la aceștia a învățat și maestrul Paul Gherasim să fie puțin la vorbă. Dacă a rostit o dată da, consideră că a doua rostire ar anula-o pe cea de dinainte.

A studiat desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar pictura cu Jean Alexandru Steriade, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, între anii 1943 şi 1947. Din anul 1946 a participat la principalele expoziţii oficiale. Prima expoziţie personală a avut loc în 1966, la Galeria „Galateea”.

Întemeiază Grupul „Prolog” în 1985, alături de Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Horea Paştina. Grupului i s-au alăturat mai târziu Horia Bernea, Ion Grigorescu, Sorin Dumitrescu, expoziţiile lor incluzând şi alţi artişti precum Ioana Bătrânu, Mircea Tohatan şi Matei Lăzărescu.

Și visul lui s-a realizat chiar în Zilele culturii românești

„Paul Gherasim a fost și la Chișinău și și-a dorit ca opera lui să ajungă și peste Prut”, spunea  la deschiderea expoziției-eveniment Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român de la Chișinău. Și visul lui s-a realizat chiar în Zilele culturii românești. Criticul Vladimir Bulat a recunoscut că, inițial, l-a asociat pe artist ca un cunoscător al artei bizantine, pasionat de bubuitul toacei. Azi, spune el,  ar „putea vorbi despre el ca despre ultimul Patriarh al picturii românești”. Unul dintre organizatori, de la Galeria Romană, București, care l-a cunoscut pe artist și a rămas cu gândul la el, a declarat: „Urma să achiziționez un tablou al unui pictor și vroiam să fiu sigură de autenticitatea acestuia. Îmi trebuia un expert, ca să îmi dea un sfat și o notă. Am mers la Paul Gherasim. Locuia la etajul nouă într-un bloc din București. S-a uitat la tablou câteva secunde și mi-a spus că e un fals. După care, am stat de vorbă ore în șir. Am devenit prieteni. Era bucuros de oricine îi trecea pragul și îi cerea un sfat. Te umplea de lumină și de cumsecădenie.”  

Emil Ene, tot de la Galeria Romană din București spunea că„ Paul Gherasim a fost lucid până în ultima clipă din viață. Și a trăit 90 de ani! Drept că, în ultima perioadă, ducea o viață de ascet, cu pâine și apă. Devenise legat de tot ce e sacru, iată de ce, în colecția lui, icoanele au un loc aparte. Nu îl interesa lumea materială și între cei doi existau și dispute. Pline de haz și de bunătate”. 

Să rămână ceva din frumusețea, din taina darului dumnezeiesc

Toate aceste vorbe mi-au stârnit curiozitatea și m-au făcut să zăbovesc ceva timp în fața celor 62 de lucrări. M-am oprit mai mult în fața  operei „Țăran”, pictată în 2007, în ulei, pe pânză. O clipă mi-au revenit în minte cuvintele artistului spuse într-un interviu: Eu am trăit la țară, eu sunt copil de țăran, sufletul meu e un suflet de țăran. De aia eu sunt un om al tradițiilor, în continuare. Am trăit, când eram copil, tradiția în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia deasupra noastră când eram la arat. Și am trecut printr-o istorie care e o istorie condensată, ca o sinteză a istoriei mele.”  Fără să vreau am zâmbit, un zâmbet larg plin de admirație.

Atunci am înțeles de ce lumea care l-a cunoscut radia când vorbea de el. Da, în aer plutea liniștea, lumina, căldura sufletească , într-un cuvânt starea de bine, stare ape care o simte un enoriaș atunci când duhovnicul îi vorbește și-l povățuiește. Un amalgam de sentimente mă cuprind. Am un sentiment de regret, regret că nu l-am cunoscut personal, am un sentiment de vinovăție, mă simt vinovată că am lăsat anii să treacă fără a mă documenta despre acest „ultimul Patriarh al picturii românești”. Cu toate astea, când îi privesc lucrările, mă simt fericită, liniștită, mulțumită…. o mulțumire interioară că măcar acum, în al 12-lea ceas, am reușit să-l cunosc.  

Am vizionat lucrările „bărânului frumos” cât și a altor 30 de artiști plastici

Am ieșit de la Muzeu după ce am vizionat lucrările „bărânului frumos” cât și a altor 30 de artiști plastici, care l-au preșuit și au fost apreciați de el. Am ieșit, în vremea rece de afară, plină de căldură și mulțumire că am reușit să ajung să-l cunosc, într-un fel, pe acel om care a ştiut să se dăruiască Bisericii. Mergeam pe stradă și zâmbeam, mi-au venit în minte alte cuvinte ale artistului: „ Nu contează dacă eşti în vârstă sau eşti tânăr! Tinereţea o avem toţi, am trăit‑o toţi. Sunt tineri care au ajuns înaintea unor bătrâni la credinţă; aici e taină mare. Clipa, clipa e mai importantă decât anii, zilele şi secolele. În clipă clipeşte nesfârşirea…”. Nu mi-am dat seama când am parcurs acei zeci de kilometrii spre casă, nu mi-am dat seama cât timp a trecut. În microbuz, stand pe scaun, am căutat pe telefon cât mai multă informație despre Paul Gherasim. Au fost fraze întregi pe care le-am citit si răscitit, propoziții pline de înțelepciune spuse cu multă dragoste de unul dintre marii pictori contemporani români. Într-un interviu dat anul trecut  „ a vorbit despre inspiraţie, despre frumos şi modestie. „Lucrurile cele adânci sunt lucrurile simple. Și frumos e că tocmai prin ceva care, pentru lume, înseamnă mijloc de a intra în competiție, în întrecere cu semenii, să fie, pentru noi, un prilej de apropiere. Când spui «artă», «cultură » – e orgoliu, e mândrie. Noi am încercat, cu modestie, un exercițiu de apropiere. Să faci bucurie dintr-un meșteșug față de care, comparativ cu trecutul, puterile au scăzut. Să rămână ceva din frumusețea, din taina darului dumnezeiesc. Iar oamenii să se cumințească și ei, să nu mai caute în artă prilej de trufie: «Ah! Cutare!… E mare!… Îmi place!». Să nu se mai preamărească unii pe alții. Să deprindă ceea ce odinioară semenii trăiau în smerenie și în rânduială, în tradiție – firesc – așa cum se petrece totul în natură. Tradiția păstrătoare a gustului. Eu caut prin ceea ce fac să trezesc din nou nevoia gustului. Cultivând gustul, gustând, să deosebești ce este bun de ce este rău. Atât.”

«Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»

Am citit, de mai multe ori, alte declarații ale artistului: „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

Spre darul credinței

Am găsit și câteva rânduri în care marele Paul Gherasim vorbea despre creația lui: „Nimeni nu poate să întreacă o pasăre cum cântă și nimeni nu poate să întreacă ceea ce a lăsat Dumnezeu… vederea spre descoperire. Noi, pictorii, transpunem această frumusețe, dar respectăm măsura”, dar și că „Străvezimea frumuseții lui Dumnezeu e în fiecare semn al Creației sale, iar pictorul așteaptă în fața unei pânze albe să descopere, în tăcere, o urmă de pictură. Creația Lui Dumnezeu este cartea deschisă a pictorului. E o mare carte natura. Pe care o tot deschizi, o tot deschizi și tot ai de citit. În ea descoperi încontinuu frumusețea. Și natura, prin frumusețea ei, se îndreaptă spre frumusețea nevăzută. Dumnezeu a lăsat în jurul nostru, spre bucuria noastră, a lăsat natura, dar aceasta este lumea văzută. Și pe lumea aceasta văzută, prin darul credinței, Dumnezeu îndreaptă credința spre cele nevăzute. Spre credință. Asta… Spre darul credinței.”

În timp ce citeam, îmi era milă de mine, simțeam cât de mult am pierdut, câți ani au trecut fără să cunosc, măcar puțin din ceea ce a fost, așa cum am mai spus, unul dintre marii pictori contemporani români. Atunci  ochii mi s-au dus pe o altă înțelepcine a lui: „Mila arată, de fapt, valoarea, însemnătatea iubirii. Dacă iubirea nu e însoţită de milă, nu e luminată de milă, atunci se poate ajunge la o înţelegere greşită a iubirii”. Parcă eram într-un dialog. O conversație în tăcere….

Am rămas „Cu gândul la…Paul”.

Am închis telefonul . Am rămas „Cu gândul la…Paul”. Am scăpat mintea, pentru câteva ore, de toate problemele care mă apăsau. Am ajuns acasă și, „cu gândul la…Paul” m-am apucat să scriu… CINE A FOST PAUL GHERASIM, bătânul frumos, „artistul care vorbește prin tăcere”, „trăitorul  ortodox  și pictorul Cuvântului care a plecat să-l vadă pe cel NEVĂZUT”.  

Expoziţii personale

1966 – Galeria Galateea, Bucureşti;

1972 – „Bolţi de lumină”, opt pânze, Galeria Amfora, Bucureşti;

1995 – Galeria Catacomba,(selecţie retrospectivă), Bucureşti;

2005 – Prologos, Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia de la Porţile Bucureştilor, Mogoşoaia (reluarea temei „Bolţi de lumină”)

2010 – Prolog – 25 ani Galeria Anticariat Curtea Veche

2013 – „Urme de pictură”, Galeria Anticariat Curtea Veche, București;

2014 – „Început de dialog între doi pictori: Cristian Dițoiu – Paul Gherasim, Galeria Anticariat Curtea Veche, București

Expoziţii de grup – Prolog

1985, 1986, 1987, 1989, 1990 – Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti;

1991 – Galeria „Artexpo”, Bucureşti, (în cadrul Expoziţiei „Filocalia”);

1992, 1996 – Galeria „Catacomba”, Bucureşti;

1994 – Arte Fiera- „Seduzione della Differeza”, Bologna;

1994 – Institutul Român de Cultură şi Cercetări Umaniste, Palazzo Correr, Veneţia, Italia;

1994 – Muzeul de Artă Timişoara (în cadrul Expoziţiei „Orient- Occident”);

1995 – Limasol, Cipru;

1996, 1999, 2002 – Galeria 28, Timişoara;

2000 – Galeria Ludovic, Bucureşti;

2001, 2004 – Galeria Anticariat Curtea Veche, Bucureşti;

2004 – Muzeul de Artă Arad;

2006 – Expoziţia „Prolog 20 de ani”, Muzeul de Artă, Alba-Iulia.

2010 – Galeria Zikkurat, Teatrului Naţional şi Palatului Artelor din Budapesta

2012 – Prolog – „Alb și flori de măr”, Galeria Anticariat Curtea Veche, București[4]

2015 – „Colind” Galeria Romana, București

Expoziţii de autor (Artă Comparată)

 1968 „Luchian înnoitorul” (în colaborare cu Theodor Enescu), Muzeul Simu, Bucureşti;

 1973 „Permanenţe ale artei româneşti”, Muzeul Satului, Bucureşti.

 1974 „Sinteze de artă românească”, Muzeul Judeţean Suceava.

 1978 „Studiu I (în colaborare cu Ion Grigorescu, Coriolan Babeţi, Constantin Flondor), Galeria Bastion, Timişoara.

 1980 „Secole de continuitate în arta românească”. Muzeul Judeţean Râmnicu-Vâlcea.

 1981 „Studiu II (în colaborare cu Ion Grigorescu, Coriolan Babeţi, Constantin Flondor), Galeria Bastion, Timişoara.

 1991 „Spaţiul spiritual al satului românesc”, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti. 1994 „Trecut-Prezent” şi „Pentru Eminescu”, Galeria Catacomba, Bucureşti.

 2003 „Străvezimea satului românesc”. Muzeul ţăranului român, Bucureşti.

 2005 „Grupul Ioan Andreescu la 50 de ani”, Aşezămîntul Stavropoleos, Bucureşti.

Premii şi Titluri

 1946 – Premiul al 2 lea al „Salonului de Primăvară”, pentru Pictură

 1961 – Premiul pentru Pictură, al Uniunii Artiştilor Plastici

 1972 – Premiul Revistei „Arta”

 1979 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici

 1995 – Premiul „Ioan Andreescu”, al Academiei Române

 2001 – Ordinul „Steaua României”, în Grad de Comandor

 2002 – Crucea Patriarhală, Distincţie acordată de Patriarhia Română

 2006 – Premiul Revistei „Cuvântul”

Bibliografie

• Catalogul Expoziţiei Paul Gherasim, Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia, 2005;

• Studiul 3, Prolog, Editura Institutului Cultural Român, 2009

• Catalogului Expoziţiei Prolog, Galeria Catacomba, Bucureşti, 1996

• Peintre a Bethonvilliers. Prologue et ses invites, Bethonvilliers, Curator Mircea Oliv, 2007

• Paul Gherasim, Dicţionarul de Artă Modernă şi Contemporană, autor Constantin Prut, Editura Albatros, 1982;

• Paul Gherasim, Lexiconul: Pictori, Sculptori şi Desenatori români, de Mircea Deac, Ed. Medro

• Paul Gherasim a împlinit 80 de ani!, text de George Radu Bogdan, România literară, Nr. 31 / 10-16 august 2005

• Onisim Colta, Paul Gherasim – pictura ca ofrandă, Arca, Nr. 1-2-3 / 2007, text reprodus şi în România Culturală;

• „Rostul şi strădania creatorului”, de Veronica Marinescu, Curierul Naţional, sâmbătă, 23 iulie-2005

• Despre Arta lui Paul Gherasim: Logos, izvorul, text de Mircea Oliv, Revista de Cultură „Arca”

• Sorin Dumitrescu, Involuntar, maestru, Anticritice, Artiştii Catacombei, Paul Gherasim, p.101-105, Ed. Anastasia, 2002

• Paul Gherasim, Dicţionarul avangardelor, de Dan Grigorescu Ed. Enciclopedică, 2003; Bibliografie:

• Paul Gherasim, maestrul unic, Luceafărul de dimineață, 2009 de Malamen Iolanda,

• Sarbulescu Mihai, Despre ucenicie, Ed. Anastasia

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: