Ar fi grav dacă, în speranţa de a ieşi din actuala criză, guvernele s-ar refugia în protecţionism.
Înlăturarea obstacolelor din calea comerţului internaţional a fost motorul creşterii economice fără precedent la nivel mondial. Globalizarea comerţului a creat locuri de muncă în societăţi încă predominant rurale. În occident, a favorizat în general consumatorii: au putut cumpăra bunuri la preţuri mai mici decât cele pe care le-ar fi plătit dacă marfa ar fi fost produsă în propria ţară. În schimb, producătorii autohtoni, mai puţin numeroşi, şi-au pierdut obiectul muncii şi uneori şi locul de muncă; nu au putut ţine pasul cu concurenţa internaţională.
Criza cu care ne confruntăm în momentul de faţă va accentua şomajul pretutindeni. În SUA s-au pierdut 2,5 milioane de locuri de muncă în ultimele 12 luni. Sindicatele cer protejarea industriilor locale şi a locurilor de muncă de asaltul importurilor. Politicienii nu pot nesocoti pulsul opiniei publice. Aşa se face că în Congresul american se conturează un puternic curent protecţionist, deşi istoria arată că protecţionismul nu a vindecat, ci, din contră, a prelungit marea criză economică din anii 1929-1931. Democraţii de stânga din partidul preşedintelui Obama îmbrăţişează opiniile minoritare ale laureatului Premiului Nobel pentru Economie, Paul Krugman, care susţine că protecţionismul, pe termen scurt, poate avea un efect benefic.
E discutabil cât de benefic ar fi pentru SUA, dar pentru restul lumii nu va fi în nici un caz. De aceea alte ţări, a căror relansare economică depinde de ce se va întâmpla în America, sunt îngrijorate de includerea unei prevederi protecţioniste în pachetul de măsuri fiscale dezbătut în Congres. Camera Reprezentanţilor a decis să interzică folosirea fierului sau oţelului de import la proiectele de infrastructură care vor fi finanţate din cei 825 miliarde dolari destinaţi relansării economice. Senatul a îndulcit restricţia, stipulând că trebuie aplicată cu respectarea acordurilor comerciale internaţionale semnate de Statele Unite (senatorul Republican John McCain ceruse chiar eliminarea ei).
Cele două texte divergente vor merge la mediere, dar nu ştim ce va rezulta. Partenerii Americii aşteaptă un semnal mai clar din partea preşedintelui Obama, care este sfătuit, totuşi, de o echipă de economişti cu convingeri liberale. În acest sens, principalele organizaţii internaţionale din domeniul economiei şi finanţelor (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului) au lansat un apel comun cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, în care se subliniază că deschiderea către schimburi comerciale şi investiţii transfrontaliere reprezintă cea mai potrivită modalitate de a relansa activitatea economică la scară mondială.
Temerile legate de o alunecare spre protecţionism nu vizează doar SUA. Se simt tensiuni şi la nivelul Uniunii Europene. Cehia şi Slovacia au reacţionat cu iritare la o declaraţie a preşedintelui Sarkozy, care părea să condiţioneze acordarea unor credite de câte 3 miliarde euro celor doi mari fabricanţi de automobile francezi, Renault şi Peugeot-Citroen, de restrângerea operaţiunilor din Europa răsăriteană. Cehia, în calitate de deţinătoare a preşedinţiei rotative a UE, a mers până la a convoca un summit de urgenţă al Uniunii la sfârşitul lunii februarie. Trebuie spus, totuşi, că legăturile comerciale la nivel internaţional (mai ales în cadrul UE) sunt mult mai complexe decât era cazul acum 80 de ani. De aceea ar fi mai greu de deznodat.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre circulaţia capitalurilor. Pericolul protecţionismului este poate şi mai mare în acest domeniu. Cu scopul de a debloca creditarea, guvernele occidentale au înaintat importante sume de bani băncilor aflate în criză. Tacit sau explicit, băncile sunt încurajate să ofere credite firmelor din ţara respectivă şi, în general, să nu suplimenteze capitalul sucursalelor din străinătate. Economiile emergente resimt astfel de două ori efectele crizei mondiale. Pe de o parte cererea pentru produsele lor a scăzut. Pe de alta, accesul la capitalul străin le este limitat. Acest "naţionalism financiar" tulbură alocarea eficace a capitalului de către forţele pieţei.
Dacă tentanţia de a proteja locurile de muncă şi de a îngreuna ieşirea capitalului din ţară va lua amploare, criza economică de astăzi se poate transforma într-o criză politică. Cooperarea economică internaţională, aşa cum s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial, a contribuit la instalarea unui climat de încredere şi, în consecinţă, la stabilitate şi pace. Naţionalismul economic poate genera populism şi izolaţionism. Poate da naştere unor tensiuni.
America rămâne principalul motor al economiei mondiale. America este şi locul de unde a pornit criza financiară. Ea este prima care ar trebui să respingă protecţionismul şi să contribuie la redresarea cooperării economice internaţionale.