Cristian Chivu a acordat un interviu postului Inter Channel, povestind despre problemele sale avute cu numeroasele accidentări, dar și despre cei patru ani petrecuți la Milano.
Weekendul trecut Cristi Chivu a bifat, în deplasarea de la Palermo, meciul cu numărul 100 în tricoul lui Inter, de la venirea sa la Milano în vara lui 2007. A intrat în cel de-al patrulea an de contract cu nerazzurri și și-ar dori să rămână la acest club până la finalul carierei. „Nu am cum să-l concurez pe Javier Zanetti, care joacă de-o viață pentru Inter (NR – din 1991), pentru că am deja o vârstă și nu am venit ca el de la început la Milano, dar voi continua să sau totul pentru echipă cât voi putea de mult” – promite Chivu în fața microfonului postului Inter Channel. Pentru el dacă va reuși să atingă borna 200 de meciuri la Inter va fi o performanță extraordinară.
În interviul acordat postului Inter Channel Cristi a povestit despre numeroasele sale probleme de sănătate, care nu l-au ocolit nici pe vremea când, din 2003 până în 2007 a îmbrăcat tricoul Romei. A avut mult de luptat în special cu sâcâitoarea accidentare de la umărul stâng, care l-a chinuit inclusiv pe durata turneului final al Euro 2008, când căpitanul „tricolorilor” a strâns din dinți și a fost prezent la marile dispute contra Franței, Italiei și Olandei. „Umărul îmi ieșea mereu și am învățat să mi-l pun singur la loc. A fost o experiență teribilă, pentru că practic la Euro zi de zi făceam acest lucru. Ajunsesem să mă descurc în teren fără a folosi brațul stâng. Era o senzație stranie la început, apoi m-am obișnuit și am continuat să joc așa, până când am decis să fac operația, după ce România a fost eliminată de la Euro”. Chivu admite că poate au existat și situații în care adversarii, știind de suferința lui, au folosit și mijloace nesportive, încercând să-l lovească la brațul accidentat, dar spune că nu este supărat, pentru că fotbalul are și astfel de fețe.