„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte.
Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi fără a-şi primi legitima pedeapsă. (...) Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră”.
Așa suna „Proclamaţia către locuitorii Dobrogei”, redactată de Principele Carol I şi Mihail Kogălniceanu, la data de 13 noiembrie 1878 când Dobrogea se unea cu România.
Spre deosebire de alte naționalități turcii și tătarii au fost de o fidelitate extraordinară față de Statul Român. O demonstrează și excelenta lucrare „Eroi musulmani în Armata Română” a col. (r) Remus Macovei, apărută în 2013 la Constanța sub auspiciile Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Circa 1500 de eroi musulmani au luptat în cele două conflagraţii mondiale. O mare parte dintre aceştia, oameni simpli, în marea lor majoritate plugari, s-au jertfit sub drapelul tricolor la Turtucaia, Topraisar, Mărăşeşti, Cotu Donului, Oarba de Mureş, Chilioara, Mohostanya sau Strani.
Ne puteți urmări și pe Google News
Legea pentru organizarea Dobrogei, cunoscută şi sub denumirea de Constituţia Dobrogei stipula că locuitorii din Dobrogea de religie musulmană vor forma companii şi escadroane separate, iar în uniformarea lor, care se va plăti de stat, se va păstra fesul şi turbanul.
În primul război mondial cifra musulmanilor mobilizaţi a fost de 1038. Deşi cunoşteau faptul că Turcia făcea parte din tăbăra inamică, musulmanii şi-au îndeplinit exemplar misiunile ce le reveneau la mobilizare. Conform datelor existente în Arhiva Naţională Constanţa şi înscrisurilor de pe plăcile de marmură existente pe monumentele eroilor din judeţul Constanţa numărul estimat al morţilor este de 355.
Vă vine sau nu să credeți, în celebra Bătălie de la Mărășești și-au pierdut viața și soldați români de origine musulmană. Dintre militarii musulmani morţi / dispăruţi în timpul bătăliei de la Mărăşeşti, amintim: sublocotenentul Kiazim Abdulachim, Sold. Suliman Iuseim, plugar din Dumbrăveni (Hairamchioi), în vârstă de 25 ani, căsătorit, tată a 3 copii, din Regimentul 34 Infanterie; - Sold. Sucri Ali din Constanţa, în vârstă de 23 ani, necăsătorit, din Regimentul 9 Infanterie; - Sold, Seit Ismail, din Constanţa, în vârstă de 22 ani, căsătorit, tată a 2 copii, din Regimentul 34 Infanterie; - Sold. Mustafa Pazal, din Tuzla, în vârstă de 25 ani, necăsătorit, din Regimentul 34 Infanterie; - Sold. Memet Ermin Cadâr, plugar din Valu Traian (Hasancea) , în vârstă de 33 ani, căsătorit, tată a 4 copii, din Regimentul 34 Infanterie. La data de 25 august sold. Iuzeir Nail, plugar din Cobadin, în vârstă de 22 de ani, căsătorit, tatăl a 2 copii, din Regimentul 34 Infanterie, a fost rănit, fiind declarat invalid de război. Alți 26 de ostași de origine musulmană și-au pierdut viața, dar locul în care au căzut la datorie nu a putut fi indentificat!
Da, exagerând probabil, putem spune că la Mărășești s-a strigat și „Allahu Akbar!“. Exemplul turco-tătarilor nu este singular. Și alte naționalități au procedat la fel: evrei, albanezi, greci, etc.
Textul de mai sus este un laudatio adus minorității turco-tătare, dar și o palmă simbolică dată unor români care refuză să-și înțeleagă și prețuiască trecutul! Hibrizi operați de conștiință și identitate!
Recomandările noastre
