Sfântul Apostol Toma (al cărui nume, în aramaică, înseamnă „Geamănul”), a fost originar din orașul Paneada Galileii și avea meseria de pescar.
Este pe nedrept numit „Necredinciosul”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei.
Potrivit tâlcuirii acestuia, când Toma spune „dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede”, nu de Învierea lui Hristos se îndoia, ci de faptul că Hristos Înviat ar putea fi văzut cu ochii trupești.
Invitat de Iisus să-i pipăie rănile, Toma nu o mai face (cel puțin Sfânta Scriptură nu ne spune că a făcut-o), ci recunoscându-I dumnezeirea, cade în genunchi și strigă: „Domnul și Dumnezeu meu!”
Indiferent însă dacă a atins sau nu rănile Mântuitorului, această mărturie este cea mai elocventă dovadă adusă lumii despre Învierea Sa.
În plus, cum să fie Toma necredincios, când, în vreme ce toți ceilalți ucenici s-au înspăimântat aflând că Iisus vrea să se întoarcă în Iudeea („Învățătorule, acum căutau iudeii să te ucidă cu pietre, și iarăși te duci acolo?”), Geamănul a strigat eroic: „Să mergem și noi și să murim cu El!”.
Tot prin Apostolul Toma, lumea creștină s-a încredințat că Sfânta Fecioară Maria a fost luată de Fiul Său la cer cu același trup pe care l-a avut în timpul vieții.
Toma a sosit la Ghetsimani la trei zile după îngroparea Maicii Domnului și, plângând, a rugat să se deschidă mormântul pentru a-și lua un ultim rămas-bun.
Plângerea lui i-a înduioșat pe ceilalți Sfinți Apostoli, încât au deschis mormântul și au aflat adevărul.
Sfântul Apostol Toma a propovăduit Evanghelia la parți, în Persia de astăzi, precum și la mezi, caramanieni, hircani și bactrieni, după cum spune Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
De asemenea, este cunoscut și ca Apostolul Indiei, după cum mărturisesc unele dovezi. Indienii îl consideră apostolul lor, pentru că a predicat până la insula Taprobana și că a primit cununa muceniciei în orașul Meliapur.
Sfântul Apostolul Toma a mers apoi în ținutul Kalomidiei unde a botezat mulți oameni și chiar pe Tertiana, soția împăratului Muzdie și pe sora ei Migdonia. Tot atunci a primit botezul și Azan, fiul împăratului Muzdie. Pentru acestea, Apostolul a fost prins și supus supliciilor, iar în cele din urmă a suferit moarte martirică.
Pentru că, de-a lungul vieții sale a fost și zidar, este considerat patronul arhitecților, constructorilor și zidarilor.