Cel mai bătrân bărbat din lume a murit: „O viață plină de bucurie”. Care sunt secretele unei lungi existențe

Cel mai bătrân bărbat din lume a murit: „O viață plină de bucurie”. Care sunt secretele unei lungi existențe Batrân. Sursa: Arhiva EVZ

Cel mai bătrân bărbat din lume, Natabay Tinsiew, din Eritrea, Africa, a murit, pe 27 septembrie, la vârsta de 127 de ani. Membrii familiei au început demersuri pentru a-i introduce numele în Cartea Recordurilor, care oferă statutul de cel mai bătrân om din lume franțuzoaicei Jeanna Calemnt, decedată în anul 1997, la vârsta de 122 de ani. 

Cel mai bătrân bărbat din lume a decedat

Natabay Tinsiew a murit după ce și-a trăit viața cu „răbdare” și „generozitate”, două dintre secretele unei lungi existențe. „O viață plină de bucurie” asigură ani mulți pe Pământ, a spus pentru BBC nepoata celui mai bătrân bărbat din lume, Zere Natabay.

Bărbatul a decedat în satul său natal, Azefa, care i-a oferit de-a lungul anilor o priveliște excepțională - teritoriul are o populație de aproximativ 300 de locuitori și este înconjurat de munți.

Natabay Tinsiew s-a căsătorit în anul 1934, iar soția sa s-a stins din viață în anul 2019, la vârsta de 99 de ani. Bărbatul a fost pastor și a fost martorul creșterii a cinci generații din familia sa.

Ne puteți urmări și pe Google News

Un român este următorul cel mai bătrân om din lume. „Provenim dintr-o familie de boieri”

Cel mai bătrân om din lume, care încă este în viață, este Dumitru Comănescu, care va împlini 113 ani pe 8 noiembrie, potrivit Guinness World Records.

Dumitru Comănescu s-a născut pe 8 noiembrie 1908, la Proviţa de Jos, în Prahova. La Facultatea de Matematică l-a avut profesor pe Gheorghe Ţiţeica, iar în Agronomie l-a avut ca mentor pe fondatorul Institutului de Cercetări Agronomice, Gheorghe Ionescu Siseşti.

Dumitru Comănescu declara că iubirea şi echilibrul sunt „secretele” vieţii lungi, iar dorința de a cunoaște cât mai multe i-a păstrat mintea tânără. Dumitru Comănescu are o dieta creată special pentru el. Pentru că mănâncă destul de puţin, familia are grijă să-i pregătească alimente consistente, bazate în special pe grăsimi nesaturate.

„În primul război mondial aveam 6 ani la începere, nu îmi aduc aminte prea mult. Noi eram la ţară şi eram mai departe de marile fronturi. În 1918 însă, îmi aduc aminte de Marea Unire, când toţi oamenii au sărbătorit şi toată lumea cânta imnul.

În al doilea război mondial, eu fiind inginer agronom, am fost mobilizat pe loc, în spatele frontului pentru a contribui la pâinea ţării. Într-adevăr, am trăit cu toate acestea multe evenimente violente şi am fost martori la atât de multe pierderi umane încât acum apreciez altfel ceea ce avem.

Provenim dintr-o familie de boieri. Chiar dacă părinţii mei se ocupau acum cu munci rurale, erau oameni cu o bază educaţională bună, care ne-au îndrumat pe toţi spre carte. Desigur, ne-au lăsat să alegem şi astfel, şi alţi fraţi şi eu am urmat o facultate. Din liceu îmi plăcea mult matematica, la care eram cel mai bun. Astfel am intrat la Facultatea de Matematică şi l-am avut profesor pe Gheorghe Ţiţeica. Am locuit la cămin în Bucureşti, am avut întotdeauna bursă de merit şi note mari, pentru că viaţa era grea şi la oraş totul era scump. Mă mai ajutau părinţii să îmi trimită mâncare, în rest mă descurcam singur”, spunea el, într-un interviu.