CEDO a stipulat că judecătorii care reţin în motivările lor aceleaşi argumente pentru arestare încalcă art. 5 alin. 3 din Convenţie
Fie că e vorba despre arestarea preventivă, fie că e vorba despre arestul la domiciliu, judecătorii nu mai pot reţine aceleaşi motive în mod repetat pentru prelungirea acestor măsuri, fără a încălca celui în cauză dreptul la libertate şi siguranţă. Asta după ce Marea Cameră a CEDO i-a dat câştig de cauză unui afacerist din Republica Moldova al cărui arest preventiv fusese prelungit, în 2007, invocându- se, în esenţă, aceleaşi motive. Judecătorii CEDO au considerat că motivele aduse de instanţele naţionale pentru dispunerea şi prelungirea arestării acestuia au fost stereotipe şi abstracte, precum şi contradictorii.
Decizia CEDO din 5 iulie, în cauza Petru Buzadji împotriva Republicii Moldova poate fi invocată ca jurisprudenţă în instanţele din România.
Potrivit jurisprudenței Curții, persistenţa suspiciunii rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune este o condiţie sine qua non pentru regularitatea prelungirii detenției dar, după expirarea unei anumite perioade de timp, nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.