“Derbedeu”, “trădător”, “palavragiu”. Aşa îl etichetează Nicolae Ceauşescu pe Gheorghe Apostol, în cadrul unei şedinţe a Comitetului Politic Executiv din 13 martie 1989, a cărei stenogramă a fost descoperită de EVZ în arhive. “Furia” dictatorului de la Bucureşti era motivată de publicarea în media occidentală a “Scrisorii celor şase”.
Sâmbătă, Gheorghe Apostol, ultimul mohican al gărzii comuniste crescute în închisorile României interbelice, un fidel al lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi un adversar înverşunat al lui Nicolae Ceauşescu, a decedat la vârsta de 98 de ani, lăsând în urmă o carieră ilustră de activist, câteva convingeri leniniste ferme şi amintirea unui conflict tăcut cu Nicolae Ceauşescu.
Gheorghe Apostol a fost unul dintre puţinii lideri PCR care l-au criticat deschis pe dictatorul de la Bucureşti, semnând în martie 1989, alături de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan, celebra “Scrisoare a celor şase”.
Pe 11 martie 1989, postul de radio Europa Liberă lansa în eter mesajul unor demnitari comunişti dintr-o ţară care, în ciuda schimbărilor accelerate din Uniunea Sovietică, nu dădea semne că se îndreaptă spre liberalizarea regimului.
Iliescu a refuzat să semneze
În primăvara anului care a provocat căderea dictaturii de la Bucureşti nimeni nu se gândea că, peste doar câteva luni, cultul ceauşist va sfârşi în ruine. Nici măcar Ion Iliescu, omul care a refuzat să semneze “Scrisoarea celor şase”, motivând că este urmărit de Securitate.
Instinctul de supravieţuire al primului preşedinte al României postdecembriste a funcţionat impecabil, pentru că la doar două zile distanţă de la difuzarea scrisorii redactate şi semnate de Apostol, Comitetul Politic Executiv al CC al PCR s-a întrunit într-o şedinţă-fulger, care a pus pe ordinea de zi “trădarea celor şase”.
“Evenimentul zilei” a găsit în arhive stenograma acelei şedinţe şi v-o prezintă în premieră. E exemplul perfect al felului în care figurile nomenklaturii se devorează una pe alta.
"TRĂDAREA ESTE TRĂDARE"
Dilema lui Ceaușescu: De ce trimit scrisori în SUA? De ce nu le trimit la bulgari, la coreeni, la cubanezi?
Nicolae Ceauşescu: A doua problemă se referă la câţiva vechi clienţi, ca să zic aşa, derbedei politici, declasaţi moral, faţă de care partidul a luat o serie de măsuri. În primul rând este vorba de Brucan, care este exclus mai de mult din partid şi care este agent ale serviciilor străine. Elena Ceauşescu: Este recrutat de mult de americani.
Nicolae Ceauşescu: S-a înhăitat cu Apostol, faţă de care am manifestat prea multă înţelegere. Aici vinovatul principal sunt eu care am crezut că o să-şi vadă de treabă. Până la urmă se vede că nu merită nici un fel de încredere şi îngăduinţă. Un altul este Bîrlădeanu, care în ultimii ani se transformase în vânzător a tot felul de lucruri. Lucra cu un grup de borfaşi şi se afla în anchetă pe problema aceasta. A apărut şi Corneliu Mănescu pe care, de asemenea, îl cunoaşteţi.
Elena Ceauşescu: Este vulnerabil la orice.
Nicolae Ceauşescu: Şi au mers la Pârvulescu. Aceştia au convenit ca împreună să adreseze o scrisoare Preşedintelui României, dar trimisă Statelor Unite ale Americii, folosind legăturile lui Brucan cu serviciile respective. Cu unii s-a stat de vorbă şi, până la urmă, au recunoscut. Sigur că acţiunea ca atare...
Elena Ceauşescu: Este trădare.
Nicolae Ceauşescu: Nici nu merită să se mai stea de vorbă pentru că acţiunea ca atare este identică cu acţiune de trădare. Sigur că, cei care sunt membri de partid, nu vor mai putea rămâne în partid. Dar vom vedea, şi în raport de poziţia lor va trebuie să vedem ce prevede Constituţia, ce prevede legea, pentru că trădarea este trădare.
Elena Ceauşescu: Indiferent cine trădează, trădarea este trădare.
Nicolae Ceauşescu: Practic, toţi aceştia sunt o adunătură de declasaţi şi politic şi social şi moral şi te întrebi cum au putut aceştia ca, la un moment dat, să ocupe nişte funcţii.
Elena Ceauşescu: Şi au putut să ajungă la aşa decădere!
Nicolae Ceauşescu: Ei au mai căutat să mai stea de vorbă ba cu unul, ba cu altul, tot în asemenea cercuri, adică tot cu unii de teapa lor. Vor să aibă dreptul să aibă legături cu ambasadele străine.
Constantin Dăscălescu: Cu care?
Nicolae Ceauşescu: Îşi aleg stăpânii pe cei care îi plătesc mai mult! Nu se duc la bulgari, ci la cei care îi plătesc bine! Nu se duc la coreeni, nici la cubanezi. Probabil că au prins mult curaj după cele ce se întâmplă în Uniunea Sovietică. Să luăm o atitudine mai fermă faţă de diferiţi palavragii, faţă de diferite elemente care ascultă tot felul de posturi străine. A da dovadă de îngăduinţă înseamnă a face jocul cercurilor reacţionare străine, în detrimentul poporului român şi construcţiei socialiste