Dincolo de faptul că prezenţa lor acolo era de la sine înţeleasă, martorii au înregistrat probabil una dintre puţinele ocazii în care el a contrat-o în public.

În prim-plan apare dorinţa obedienţilor din suita lui Ceauşescu cu privire la numele pe care trebuia să-l aibă Transfăgărăşanul.

Dorinţa lor era împărtăşită şi de Elena Ceauşescu: celebrul Transfăgărăşan trebuia să se numească Şoseaua Nicolae Ceauşescu.

Nicolae a pus-o la punct pe Elena

Oricât de impregnat era de cultul personalităţii, Ceauşescu s-a opus acelei idei şi nu s-a ferit să argumenteze de ce nu e de acord.

Martor al acelui episod rarisim a fost generalul de brigadă (r) Nicolae M. Mazilu (decedat în 2012), care a avut o contribuţie majoră la construcţia DN 7C – Transfăgărăşan.

Iată ce declarat el într-un reportaj publicat în Evenimentul zilei: „Ceauşescu mi s-a părut cinstit. De unde concluzia?

Înainte de inaugurare s-a făcut tam-tam ca drumul să-i poarte numele.  Am fost de faţă, chiar la intrarea în tunel, când au năvălit pe el toţi ziarişti care-l rugau să accepte ca Transfăgărăşanul să-i poarte numele…

…că în Bucureşti toate tiparniţele sunt pregătite cu acest nume… Ceauşeasca a intervenit şi ea: «Hai, Nicule, acceptă! O să dea bine în stăinătate!»

El a dat din mână negativ: «Nu sunt io cel care trebuie să încalce hotărârile Biroului Politic Executiv! Nu, nu şi nu!»”

Ce rol a avut generalul Mazilu

În perioada ’70-’74, el a fost comandantul trupelor care au construit partea de nord a drumului ce leagă Ardealul de Muntenia.

Marea realizare profesională a vieţii sale a rămas construirea Transfăgărăşanului, fapt pentru care a primit cea dea doua distincţie a ţarii chiar de la Ceauşescu.

„Eram comandantul Regimentului 52 Geniu Alba-Iulia şi primisem sarcina să coordonez trupele ce urmau să construiască cei 35 de kilometri dintre intersecţia Cracii Doamnei, de pe şoseaua Sibiu -Făgăraş, şi Lacul Bâlea.

Am avut şi 1.200 de militari în subordine. Efortul a fost uriaş. Au fost şi victime. Şase oameni au murit în accidente de muncă, iar 14 au fost răniţi grav.

Se lucra cu trinitrotoluen. S-au folosit 6.250.000 de kilograme de TNT. Sectorul sudic, de la tunel până la barajul Vidraru, a fost construit de Regimentul 1 Geniu Râmnicu-Vâlcea, comandat de colonelul Ştefan Bediu.

A ajuns şi el general şi a murit acum şapte ani (n.r. – 2004)”, a spus cel care a fost generalul de brigadă (r) Nicolae M. Mazilu.

Ideea nu a fost a lui Ceauşescu

Deşi poate părea surprinzător pentru mulţi, ideea construirii unui drum peste traseul muntos din munţii Făgăraş nu i-a aparţinut lui Ceauşescu.

În schimb, i-a fost atribuită lui, conform cutumelor Epocii de Aur, numele atribuit de propaganda comunistă perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu (1965-1989).

În realitate, schiţele şi planurile pentru acest drum celebru în toată lumea existau încă înainte de 1960.

Totuşi, după invazia Cehoslovaciei, în 1968, Ceauşescu le-a redescoperit şi a hotărât construirea unui drum strategic pentru armată.

Iniţial era prevăzută o singură bandă

Drumul urma să aibă o singură bandă, care să asigure o rută sigură între sudul şi centrul ţării, dar şi preluarea masei lemnoase din pădurile Făgăraşilor.

Aşa cum calculaseră toţi cei implicaţi în proiect, pe noul drum ar fi putut trece, într-o singură noapte, din Muntenia în Ardeal, o divizie mecanizată.

„Iniţial, ruta ce trebuia să traverseze muntele în Ardeal era pe celălalt mal al lacului Vidraru şi mai scurtă cu 8 kilometri, dar ea a fost modificată.

Începerea lucrărilor pe unul dintre cele mai mari şantiere din întreaga istorie a ţării a fost marcată de o şedinţă ce a avut loc la Comitetul Judeţean de Partid Argeş, în decembrie 1969, prezidată de Ion Gheorghe Maurer, primul-ministru de atunci, la care au fost chemaţi toţi directorii de întreprinderi de construcţii, proiectanţi şi alţi tovarăşi de la judeţ.

În martie 1970, au demarat, în paralel, organizarea şantierelor de la ambele capete ale drumului: comuna Cârţişoara din Sibiu şi Barajul Vidraru, în Argeş.

Cei ce au deschis lucrările au fost, la sud, geniştii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la – nord cei de la Regimentul 52 Alba Iulia, plus zeci de mii de lucrători civili”, se arată pe universulargesean.ro.

Cu privire la cel care a avut iniţiativa construirii acelui drum, se pare că a fost Richard Winter, primul-secretar al Comitetului Judeţean al PCR de la Sibiu.

El a fost sprijinit de Vasile Patilineţ, omologul său din Argeş.

Mai multe despre acest subiect puteţi citi într-un reportaj de colecţie, marca Evenimentul zilei, semnat de fostul nostru coleg, Mihnea-Petru Pârvu.