Ce trebuie să știi despre mușcătura de căpușă și pericolele ei. Sfaturile expertului

Ce trebuie să știi despre mușcătura de căpușă și pericolele ei. Sfaturile expertului

Dr. Cătălin Manole, medic specialist Dermatovenerologie și genetică, a vorbit, pentru EVZ, despre pericolul pe care îl reprezintă căpușele asupra oamenilor și cum ne putem feri sau trata de această insectă parazită (a doua, după țânțar, în transmiterea bolilor infecțioase la om și animale).

Ce facem dacă nu am reușit să îndepărtăm căpușa în întregime, iar capul acesteia a rămas blocat ?

În aceasta situație ce mai bună opțiune o reprezintă adresarea rapidă către un serviciu medical de specialitate, sau chiar unul de permanență (camera de gardă). Printr-o intervenție relativ simplă restul de insectă menținut atașat la nivelul pielii va fi extras, aceasta procedură putând fi urmată de tratament medical local și/sau general de specialitate (antibiotice, antiinflamatoare, antihistaminice).

Ce riscuri avem dacă suntem mușcați de o căpușă? Ce boli pot transmite?

Ne puteți urmări și pe Google News

Așa cum am afirmat mai devreme, spectrul de boli care pot fi transmise de unele căpușe este destul de variat, datorita variabilității agentului patogen vehiculat de către acestea (virusuri sau bacterii). Exemplele sunt numeroase, începând de la encefalita cauzată de căpușe (cea mai importantă infecție arbovirală transmisă de căpușe), mult mediatizata boală Lyme, anaplasmoza, ricketsioze, babesioza, febra butonoasă, febra hemoragică Crimeea-Congo, febra recidivantă, etc.

Așa cum menționam, cea mai cunoscută dintre acestea este boala Lyme, cauzată de bacteria spirochetă Borrelia Burgdorferi. Detectarea serologică a unor imunoglobuline IgG și IgM specifice acestei bacterii reprezintă metode uzuale de diagnostic imunologic al borreliozei Lyme, accesibile multor laboratoare, alături și de alte metode înalt specifice (ex. testul peptidului C6).   

Ce se întâmplă în cazul în care boala nu este tratată?

Netratată, evoluția clinică a acestei boli implică multiple organe. La nivelul pielii spectrul de leziuni poate cuprinde o succesiune caracteristică de manifestări clinice cutanate, începând cu eritemul migrator, iar tardiv, în lipsa unei conduite terapeutice imediate putând apărea acrodermatita cronică atrofică (alături de alte leziuni sclerotice sau atrofice cutanate).

Evident că există o varietate mai mare se semne și simptome cutanate cu ușurință de identificat în cadrul unei examinări clinice dermatologice de specialitate. Implicarea sistemului nervos, implicarea cardiacă, musculo-scheletală, oftalmologică reprezintă circumstanțe mai rare, dar posibile, care dacă apar trebuie adresate în servicii medicale de specialitate.

Ce tratament se aplică în acest sens?

Din punct de vedere al tratamentului bolii Lyme, terapia antibiotică este indicată în toate stadiile bolii, mai ales în contextul leziunilor cutanate. De asemenea topice cu efect acaricid pot fi întrebuințate. Prevenția se poate realiza în mai multe moduri, de la evitarea arealurilor infestate de căpușe până la băi sau îndepărtarea căpușelor atașate sau localizate pe suprafața pielii. Dozele profilactice de antibiotice pot fi administrate doar la recomandarea medicului.