Lumea a stat cu inima strânsă: va primi Grecia un nou ajutor sau va fi lăsată să cadă? Suspans...În sfârşit, a primit.
Lumea răsuflă uşurată. Declaraţii de învingători, Sarkozy, Merkel, Lagarde. Ne putem concentra acum pe Italia. Trebuie să transmitem mesaje care să calmeze pieţele. Ce se tratează de fapt prin aceste ajutoare? Doar simptomele: ca Grecia să nu intre în incapacitate de plată, adică săşi poată achita datoriile ajunse la scadenţă. Dar peste trei luni ce va fi? Dar peste şapte luni sau un an? Europa va oferi un alt împrumut care să le rostogolească pe celelalte? Ce înseamnă de fapt datoria publică despre care se vorbeşte atât şi care este mai mare decât PIB-ul pe un an? Este exact ce a consumat acea societate peste ceea ce-şi putea permite. Acum doar a venit scadenţa unor decenii de bunăstare pe care aceste ţări nu şi-o puteau permite. Nu la acest nivel.
Asistenţă medicală gratuită, educaţie la fel, subvenţii generoase, ajutoare de şomaj nesfârşite, concedii lungi şi săptămâni reduse de muncă...toate acestea trebuiau să poarte un nume. Li s-a spus economie socială de piaţă! Idee generoasă, solidaritate... Lipseşte un singur element: cine plăteşte toată această generozitate? N-avem destui bani, ne împrumutăm. Când va trebui să rambursăm un împrumut vechi, îl plătim contractând altul nou. Suveica bunăstării generale! Perpetuum mobile al fericirii veşnice! Acum s-a oprit suveica: cei care trebuiau să ofere un împrumut pentru achitarea unuia mai vechi nu prea au mai vrut s-o facă. A intervenit Europa. Şi FMI! Grecia, leagănul democraţiei, trebuie salvată. Grecii nu vor să cedeze nimic din pomenile pe care statul le-a acordat de-a lungul anilor: mai bine murim pe stradă decât să ne reduceţi concediul. Logica drepturilor deja câştigate, nu te joci cu astea...Şi la Bucureşti există adevăraţi filozofi ai acestei teorii, a drepturilor deja câştigate, pe care în vecii vecilor nu ţi le mai poate lua nimeni. Doar Dumnezeu când te cheamă la EL, nimeni altcineva.
Logica economiei, a pieţelor, nu prea ţine cont însă de aceste teorii! Europa va trebui să-şi ajusteze dramatic întregul model social- economic. O economie, cea europeană, cu o productivitate a muncii în declin (ca ritm de creştere) nu mai poate ţine piept tigrilor asiatici sau ţărilor BRIC doar ridicând bariere vamale. Acestea sunt ziduri care se prăbuşesc într-o economie globală. Europa are o singură şansă: să se întindă doar atât cât îi este plapuma. Datoria de 1800 miliarde euro a Italiei,de exemplu, arată cât de dureroasă va trebui să fie această ajustare.
Berlusconi a răspuns cu un program,chipurile de austeritate, care nu schimbă cu nimic datele problemei. A fost tot din ciclul " Silvio, fă-te că lucrezi, să dăm semnale care să liniştească pieţele". Ce s-a câştigat până acum prin împrumuturile acordate Greciei? Un timp care a fost oricum irosit. Aceeaşi soartă va avea şi acest nou împrumut. Soluţia ultimă va fi să lucrăm cu tiparniţa la capacitate maximă. Banca Centrală Europeană va tipări pe rupte euro cu care să cumpere obligaţiunile emise de Grecia, Italia, Spania, Irlanda şi care vor mai fi. Dar asta înseamnă inflaţie. Dacă ajustarea nu va fi acceptată, nici de parla men te,nici de populaţie, soluţia va fi ajustarea prin inflaţie. Despre ce fel de ajustare vorbim? De exemplu, reducerea slariilor bugetarilor cu, să zicem, 25%. Încercaţi să-i spuneţi unui italian,spaniol sau portughez ca va trebui să accepte aşa ceva! Probabil, greu de crezut, dar România va fi tot mai mult un exemplu pentru ceea cear fi trebuit să facă şi celelalte ţări europene. Dacă nu vom strica tot în anul electoral care urmează...