Italia renascentistă era formată din numeroase state mici, iar călătoria între ele era frecvent restricționată din cauza ciumei. Călătorii care se deplasau între ele în cursul epidemiilor trebuiau să aibă la ei permise eliberate de autoritățile locale care atestau că vin dintr-un loc în care nu era ciumă.
La începutul „Decameronului”, poetul și învățatul de secol 14 Giovanni Boccaccio a descris reacțiile la o epidemie din Florența sa natală. El se plângea că „venerabila autoritate a legilor, atât umane cât și divine, a fost cumva întrutotul desființată și a căzut în ruină”. Relatarea lui Boccaccio ar trebui luată drept avertisment. În ciuda apelului lui Machiavelli din 1513 pentru unificarea Italiei, în ultimele pagini ale „Prințului”, Italia nu a devenit o singură țară decât abia în 1861; profundele sale diviziuni regionale încă se mai resimt pe plan politic, lingvistic și gastronomic și în infrastructura transporturilor.
În aceste vremuri ale coronavirusului, identitatea națională a Italiei - și a Europei, în general - dă semne că e supusă la tensiune. Pe lângă închiderea unor orașe cu focare de infecție, guvernele regionale iau măsuri pentru a se izola de restul țării. Cele mai vizibile sunt în provincia Basilicata, unde s-a impus o carantină de 14 zile tuturor cetățenilor care intră din Piemont, Lombardia, Veneto, Emilia-Romagna și Liguria. Aceste măsuri nu țin doar de sănătatea publică. Ele evidențiază identități regionale și accentuează tensiuni între acțiunile care se iau pe plan local, respectiv național, pentru oprirea epidemiei din Italia.
Dincolo de exacerbarea regionalismului în societatea italiană, ar trebui să fim atenți la modurile în care, de-a lungul istoriei, epidemiile au dus la persecutarea unor categorii marginalizate. Unul dintre cele mai bine documentate efecte sociale ale ciumei din Europa la finalul evului mediu este violența, adesea îndreptată contra evreilor, acuzați că provocau ciuma prin otrăvirea fântânilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
De la izbucnirea epidemiei de Covid-19 am asistat la o larg răspândită discriminare contra asiaticilor și la numeroase acte de violență împotriva lor. Ar trebui să învățăm din trecut, să identificăm aceste atacuri violente ca ținând de logica țapului ispășitor și să le condamnăm rapid și fără rezerve.
Recomandările noastre
