Ce gândesc românii despre şpaga din spitale?

Ca reacţie la articolele despre fenomenul şpăgii în România, cititorii noştri au dezvăluit o multitudine de situaţii în care au fost nevoiţi să se complacă unor situaţii ilegale.

S-a constatat astfel că şpaga rămâne în continuare o a doua natură în societatea noastră, în ciuda eforturilor depuse de autorităţi pentru a educa cetăţenii. Oamenii încă umblă cu plicul cu bani după ei de fiecare dată când apelează la diverse servicii publice. Cu toate acestea, au fost şi voci care au găsit explicaţii.

Întrucât unul dintre articole a fost realizat pe domeniul sănătăţii, unul dintre cele mai transparente în care se poate observa mai uşor atât traseul şpăgii, cât şi volumul acesteia, comentariile de pe forumuri au vizat în special aceste situaţii. 

Una dintre cele mai interesante relatări legate de dezbaterea evz.ro aparţine unui cititor care a ales să rămână sub anonimat. Acesta prezintă modul în care a fost obligat să scoată bani din buzunar  atunci când a mers la medic. 1. Nu se respectă nicio ordine la consultaţie. Există ceea ce se numeşte o "asistentă şefa", pe care trebuie să o plăteşti ca să te bage în cabinetul medicului. Încă nu ajunsesem la medic şi trebuia să-mi asigur intrarea cât de cât într-un timp rezonabil, altfel, aş fi putut petrece între patru şi zece ore pe culoar (pentru ca medicul respectiv, un nume în chirurgia românească, mai pleca la operaţii în timpul zilei şi era foarte greu de prins). În două spitale, Bagdasar (Spitalul 9) şi cel de Urgenţă Floreasca, am fost nevoit să plătesc asistenta şefă ca să intru la medicul specialist.

2. Medicul nu se uită la tine şi te poate programa la analize şi consultaţii peste săptămâni. Am lăsat plicul pe masă fără comentarii, a dispărut plicul, iar programarea la analize şi următoarea consultaţie s-a făcut în termeni rezonabili (cam o săptămână cu totul). Din acest moment eşti "în sistem", se ştie de existenţa ta şi că ai cotizat. La Floreasca mi s-a întâmplat să fiu trimis la plimbare de medicul specialist (chirurg) - aici a trebuit să fac „investigaţii” pentru a afla ce nu-i place şi cum e posibil să nu vrea să mă consulte. Mi s-a soptit discret: "are cabinet particular". Am înţeles: când eram în liceu, treceam la chimie dacă mă duceam să fac medidaţie cu profesoara. După ce am trecut pe la cabinetul particular al domnului doctor, am primit intrare şi atenţie la spital.

3. Am avut nevoie de internare, iar aici (un alt spital din Bucureşti) trebuie să plătesc o cu totul altă persoană decât asistenta şefă sau medicul: responsabila de salon. O plăteşti ca să ai un pat. Dacă nu plăteşti, poţi să stai ore întregi pe culoar "până se eliberează", iar apoi poţi împărţi patul cu cineva.   În final, cititorul evz.ro ne-a spus că a fost uimit că parcarea unui spital din Capitală arăta ca un adevărat parc auto.

„Am fost uluit să văd atâtea maşini scumpe parcate una lângă alta în incinta spitalului în zona rezervată strict personalului. Aceste maşini sunt obţinute prin şpagă, iar deţinătorul trăieşte, probabil, cu spaima dispariţiei acestui lux în comparaţie cu veniturile sau posibilităţile de înlocuire. No comment!” Sub anonimat, alţi cititori evz.ro au afirmat:

"Nu sunt medic, dar cunosc medici. Dacă un medic operează un pacient cu SIDA, nu are absolut niciun spor la salariu. Oare este normal? Îşi pune în primejdie familia. Din ce ştiu, 70% dintre medici sunt şpăgari. Problema este că ceilalţi 30% sunt medici capabili şi nu pretind nimic. Aceştia strigă după ajutor (salariu)".

"Între medic şi pacient se negociază şi apoi se tratează", este de părere un alt cititor. "Ar trebui să îşi facă datoria, iar omul dacă are posibilitatea, să fie drăguţ cu un pachet de cafea, un buchet de flori, parcă ar fi altceva. Dar să nu ştii de unde să iei nişte sume pe care doctorii ţi le pretind, este groaznic. O să murim pe la uşile lor şi nimeni nu le face nimic. Infirmierele şi asistentele au devenit mai ceva ca medicii. Rar găseşti una drăguţă să te ajute. Multe mai vorbesc şi urât cu pacienţii. Asta le este meseria, au ştiut din prima zi că atunci când lucrezi cu oameni bolnavi trebuie să ştii să le vorbeşti, măcar asta îi mai linişteşte şi pe ei. 'Vorba dulce, mult aduce', cum spune proverbul".

"Dr. Astărăstoae consideră că 'medicul primeşte o recompensă' şi că 'aceasta este o problemă strict între medic şi pacient', (n.r. articolul "Şpaga din spitale, la limita legalităţii"). Foarte interesant! Dar a uitat pe cineva: Fiscul! Mă întreb: dacă medicul primeşte recompensa de la pacient şi nu de la angajator, atunci de ce-ar mai avea nevoie şi de recompensa numită salariu? De ce n-ar primi şi restul angajaţilor recompense direct de la beneficiarii muncii lor şi nu de la angajatori? De exemplu: profesorii, de la elevi; vânzătoarea de la supermarket, de la cumparatori; actorii, de la spectatori; jurnaliştii, direct de la cititori!".

Un alt pacient a declarat că a cheltuit 10.000 de lei în cele două luni de spitalizare, în vara acestui an, pentru o fractură.

Un viitor medic, student la medicină ne-a dezvăluit cauzele pentru care acest fenomen constituie o problemă atât de mare în România. "Medicii au salarii mici, comparativ cu efortul profesional depus. În plus, şpaga este întreţinută de sistemul ăsta mafiot, în care trăim. De ce? Pentru că şpaga cea mare este luată de cei care controlează sănătatea în diferitele spitale şi deşi au o grămadă de bani, nu se satură şi vor mai mult. Nepotisme, pile, relaţii. În orice spital, dacă studiezi fenomenul în amănunt găseşti un întreg arbore genealogic sanitar: copii, rude, prieteni, alcătuiesc caracatiţa sanitară. Ori, astora nu le convine un sistem bazat pe valoarea individulala, în care medicul să fie plătit după rezultatele obţinute. Ei preferă şpaga şi nepotismele, lucruri care le conferă control absolut. [...] Acesta este sistemul oficiat în perioada comunistă şi tradiţia se păstrează la infinit. Iată un motiv pentru care sistemul sanitar este deficitar, iar medicii pleacă din ţară pe salarii bune şi demnitate".

În comparaţie cu sistemul de sănătate românesc, în cele din Occident situaţia este uşor diferită. Conform unui cititor evz.ro, "cineva din Londra, când i-a născut soţia, s-a dus cu o atenţie la moaşă: o sticlă de băutură şi cafea. Moaşa a chemat security şi persoana s-a ales, după două săptămâni, cu dosar penal pentru şpagă şi amendă penală de la judecător. Interesant, nu?".

Şi chiar dacă majoritatea consideră sistemul de sănătate românesc pătat, există şi excepţii. O cititoare a avut parte de o experienţă lipsită de astfel de incidente în momentul în care s-a prezentat la medic."Nu mi-a venit să cred când am întâlnit o doctoriţă şi nu mi-a acceptat decât florile, cu chiu cu vai. Normalitatea şi umanitatea ei m-au lăsat perplexă. Îi doresc tot binele, sănătate, viaţă lungă şi să fie iubită şi fericită, pentru că merită. Cei ca ea sunt o lumină în întunericul ăsta fără speranţă", a povestit cititoarea. Aşteptăm în continuare comentariile şi mesajele dumneavoastră despre situaţiile în care aţi fost nevoiţi să daţi şpagă.

CITIŢI ŞI:

Românul, frate cu şpaga

Şpaga din spitale, la limita legalităţii

Campaniile anti-şpagă, frecţie la picior de lemn

CITIŢI ŞI ALTE CAMPANII EVZ: 

Cancerul nu înseamnă condamnare la moarte E corect să ucizi pentru lux?