În celalte instituţii, majoritatea exponatelor n-au explicaţii, detalii suplimentare care să atragă vizitatorul.
Pentru a intra în muzeul "Grigore Antipa", la inaugurarea de duminică, oamenii au stat la coadă şi câte o oră jumătate ca să-l viziteze. La celelate muzee, cu excepţia celui al Satului, a fost aproape pustiu. Când spun unii că avem obiecte de tradiţie şi lucruri cu valoare istorică ce stârnesc curiozitate nu mint. Muzeele sunt pline de exponate interesante. Unul singur te-ar putea ţine o zi întreagă cu faţă lipită de vitrină, de la ora 10.00, de la deschidere - până la închidere, ora 18.00.
Însă, în muzeele de la noi, lipsesc poveştile, amănuntele care să le atragă interesul atât celor mici, cât şi celor mari. Explicaţiile sunt scurte. De fapt, de cele mai multe ori, lângă exponat e scris doar numele. Vă povestim ce am găsit în celelalte muzee în ziua deschiderii Antipa. E experienţa cuiva care a mers pentru prima dată în celelalte muzee mari ale Bucureştiului, atâtea cât a putut cuprinde într-un maraton de o zi.
Muzeul Ţăranului. La demisol, într-o sală dedicată comunismului, trei turişti francezi se învârt în jurul unui birou. Admiră muţi sculptura deosebită care îl împodobeşte şi, deodată, se blochează:"Ce caută pe el o piatră, coji de nucă şi de seminţe, două pahare murdare şi o Scânteia?". Nu era niciun fel de explicaţie, nici în engleză, nici în franceză şi nici măcar în română. Au ieşit din dilemă cu jutorul unui vizitator: "Comuniştii au confiscat averile intelectualilor şi nu ştiau să aprecieze arta şi obiectele cu valoare culturală, îşi băteau joc de ele". Francezii au rămas cu gura căscată, dând din cap, cuceriţi de explicaţie.
În sala din dreapta, o sumedenie de lucruri care să-ţi stârnească curiozitatea. La numărul 27 e un pom cu mai multe cruci, la 17 - câteva piese din lemn. Te învârţi pe după ele, te uiţi în stânga, în dreapta, în faţă şi rămâi în continuare curios. Muzeograful, uşor jenat, îmi arată spre intrare, unde e un buzunar cu mai multe coli de hârtie plasticate pe care sunt scrise explicaţiile.
Muzeul de Geologie. "Ce pietre frumoase", îi spune extaziat un puşti mamei sale. "Da, uite, zice că e din zona bunicii, Baia Sprie", îi răspunde scurt femeia. Mai multe explicaţii nici nu-i poate da, Facultatea de Geologie i-ar fi prins bine.
În sala cu fluorescenţă e lumina aprinsă. "Bă, data viitoare să nu mai laşi becul deschis", îl mustră un muzeograf pe unul dintre angajaţi. Iar când cade lumina, începe un adevărat spectacol de lumini care-ţi fură ochii. Şi aici, trebuie să te mulţumeşti cu puţin, numele rocii şi zona din care provine.
Muzeul Bucureştiului. Interiorul Palatului Şuţu, clădirea care adăposteşte Muzeul de Istorie al Capitalei, e o adevărată bijuterie arhitecturală. Parchetul scârţie sub picioare şi te introduce în atmosfera pieselor de muzeu. Destul de puţine exponate, doar la etajul 1, acolo unde jumătate e reprezentat de o expoziţie de pictură.
Îţi rămâne în minte biroul primarului, obiectele de iluminat stradal şi portul bucureştenilor din perioada secolelor XVII - XIX.
Muzeul de Istorie. Un etaj îi este dedicat Columnei lui Traian. Pe unul dintre pereţi, pe o placă de sticlă, sunt trecute câteva detalii. Numai în limba română. Nimic despre povestea descoperirii.
La demisol, acolo unde se află Tezaurul, mocheta a prins aer şi face valuri. Nu-i nimic, exponatele te hipnotizează instant. Şi nu e vorba de strălucirea aurului şi a pietrelor preţioase, ci de lucrarile migăloase, făcute parcă la microscop. Excepţionale. Explicaţii puţine. Despre brăţările dacice s-a vorbit în ziare, la televizor, la bere, în faţa scării, între guvernanţi. Trei vizitatori s-au dus ţintă să le vadă povestea şi au găsit un simplu bileţel: "Brăţări dacice".
În schimb, la Tezaurul de la Pietroasa, la "Cloşca cu puii de aur", vreo şase viziatori stăteau la rând să citească explicaţiile din dreptul exponatelor. Existau poveşti: când au fost descoperite, când au fost restaurate şi cine a cerut acest lucru. Unul dintre vizitatori citeşte cu voce tare, ceilalţi sunt impresionaţi.
LA POLUL OPUS
Muzeele care au cozi la casa de bilete
În urma investiţiilor, Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" a devenit cel mai modern din România. Cei care au stat la coadă şi câte o oră jumate la reinaugurare, spun că a meritat aşteptarea. Au văzut exponate spectaculoase, diorame, cu explicaţii amănunţite.
Expoziţia este structurată pe trei nivele:
- biodiversitatea României la demisol (bioregiunile: alpină, continentală, panonică, stepică, pontică);
- faună mondială la parter;
- o expoziţie multi-tematică la etaj (originile şi evoluţia vieţii, paleontologie, lumea insectelor şi complexitatea speciei umane).
Ieri, la casele de bilete s-au vândut tichete de intrare în valoare de peste 30.000 de lei. La această sumă, urmează să se adauge şi contravaloarea biletelor achiziţionate de la cele două tonomate.
La sfârşitul săptămânii, nu a dus lipsă de vizitatori nici Muzeul Satului. Foarte mulţi dintre clienţii muzeului au fost turişti străini. Casele tradiţionale ale românilor, expuse în Şoseaua Kiseleff, au fost introduse în numeroase trasee muzeale internaţionale.
- VEZI primele imagini din interiorul Muzeului Antipa, în ziua relansării |FOTOREPORTAJ