Lorette Luca, avocata familiei fostului judecător Stan Mustață, ne-a declarat că săptămâna viitoare va depune o plângere penală împotriva conducerii Penitenciarului Jilava, sub acuzația de omor calificat, asta deși pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este deja un dosar, deschis la sesizarea Spitalului de Nefrologie Carol Davila.
Așa cum colega mea Sandra Sălăgean a arătat mai devreme pe acest site, deschiderea dosarului de moarte suspectă a permis ridicarea trupului neînsuflețit de către Institutul de Medicină Legală pentru efectuarea autopsiei. Joi, când procedura s-a încheiat, familia a putut ridica trupul.
În scurtul timp scurs de la moartea lui Stan Mustață, familia (Elena, soția judecătorului, și fiica lor) a organizat depunerea la capela Bisericii Sfânta Vineri Nouă – Sfânta Parascheva, de pe bulevardul Nicolae Titulescu, numărul 157. Aici, sâmbătă, începând cu ora 16.00 se va organiza priveghiul și duminică, la ora 12.00, va avea loc slujba de înmormântare. Înhumarea se va face la un cimitir din afara Bucureștiului, dar familia își dorește ca aici să-i fie respectată intimitatea.
Primul moment ciudat: schimbarea regimului de detenție
Dincolo de informațiile despre pașii pe care-i va urma familia, memorarea ”filmului” evenimentelor care au dus la moartea fostului judecător Stan Mustață, condamnat definitv la peste 8 ani de închisoare, scoate în evidență cel puțin două elemente care – din informațiile strânse până acum – nu pot fi explicate decât printr-o vină (penală) a celor care l-au avut în grijă pe condamnat. Un lucru important de scos în evidență: indiferent dacă îl consideri vinovat sau nu pe Mustață pentru faptele pentru care ajunsese în pușcărie, infracțiunea pentru care el a fost condamnat nu se pedepsește cu moartea și nici cu privarea de un tratament medical adecvat.
Până la data de 4 iulie, Stan Mustață era încarcerat la Rahova. Aflu acum că era deja în regim semi-deschis și că nu avea incidente de disciplină, relevant fiind aici aspectul că el beneficiase deja de două învoiri. Adică de două ori a fost acasă.
Pentru continuarea acestui regim este mutat la Penitenciarul Jilava.
Aici a stat în celule, deși starea sa de sănătate se agrava. Imediat după arestare, în aprilie 2014, a făcut un AVC. Atunci i s-au făcut mai multe controale medicale și s-au descoperit niște tumori abdominale. După condamnarea definitivă și încarcerarea sa, în 2016, starea i s-a agravat, tumorile dovedindu-se maligne, la asta adăugându-se afecțiuni renale, cardiovasculare și un diabet.
Mulți ne-am pus întrebarea de ce nu s-a cerut întreruperea executării pedepsei pe caz de boală? Răspunsul se pare că este că nu mai era nevoie, Stan Mustață având ca prim termen pentru eliberarea condiționată pe 14 noiembrie. În astfel de cazuri este important raportul întocmit de conducerea închisorii. Pentru acest raport, un deținut ar trebui să stea 6 luni sub supravegherea aceleiași administrații.
Dacă Mustață nu stătea acest termen în aceeași închisoare nu putea primi raportul favorabil.
Aici să fie explicația următorului element? O încercare de amânare a eliberării condiționate sau pură prostie? Oricum, schimbarea arbitrară a regimului de detenție este infracțiune, iar mutarea de la Jilava la Giurgiu tocmai asta este.
Într-o noapte, când Mustață este scos din celula de Jilava și dus la penitenciarul Giurgiu, de maximă siguranță, practic i s-a schimbat regimul de detenție printr-o decizie arbitrară a Administrației.
Sincopele în tratarea blocajului renal trezesc suspiciuni
Totuși, la Giurgiu, potrivit spuselor avocatului Luca, Stan Mustață a avut un relativ noroc. Mutarea a fost traumatizantă, i-a povestit avocatei soția celui încarcerat. Lui Mustață i s-a făcut rău, voma, dar a fost lăsat să se urce singur în ”balenă”, mașinile acelea mari de transportat deținuți, deși practic mergea ”în patru labe”. ”Hai, tataie, sus în mașină!”, l-ar fi îmboldit gardienii de la serviciul de intervenție care asigurau transportul.
La Giurgiu, așa cum deja s-a spus, comandantul a dispus trimiterea la Spitalul Municipal, dar situația sa era mai gravă decât ce puteau gestiona medicii de acolo. Se recomandă trimiterea la un spital de oncologie.
Din acest moment începe al doilea element foarte ciudat din evoluția acestui caz: din spital, Stan Mustață nu este transportat direct la un altul, mai pregătit pentru afecțiunile sale, ci face opriri la Jilava. După episodul de la Giurgiu, Mustață avea să mai treacă de două ori prin Jilava.
De la Jilava - și nu direct de la Giurgiu – deținutul este dus la Spitalul Sfântul Ioan. Aici se încearcă efectuarea unei dialize dar, știți deja povestea, cateterul ”refuză” să se fixeze pe vene. Mustață este rănit la ambele picioare, în încercarea de a fi ajutat.
Acum se spune că rănile de la picioare se cangrenaseră, dar, când medicii de la Sfântul Ioan au spus că pacientul trebuie să fie dus la o clinică specializată în nefrologie ( patologia renală, Mustață fiind diagnosticat cu blocaj renal), cei de la Jilava nu fac acest lucru direct, ci îl duc din nou la penitenciar. Așa susține avocata Lorette Luca.
E un gest greu de explicat, clar periculos pentru integritatea fizică a omului pe care îl aveau în custodie. Avea nevoie de dializă, rănile de la picioare nu se puteau vindeca ușor, din cauza diabetului. Ce îi putea face medicul de la Jilava sau, mai rău, colegii de celulă?
Abia a doua zi, pe 8 august, este dus la Spitalul de Nefrologie Carol Davila. Se începe dializa, dar, la 22.15, inima i se oprește și moare. Cauza morții stabilită de medicii de la Davila a fost infarct miocardic, diagnostic confirmat de autopsie, dar rezultatele ei finale vor sosi abia peste câteva zile.