Fostul şef al Poliţiei din Piatra Neamţ, Cezar Filip, nu a respectat procedurile legale valabile în cazul minorilor delincvenţi care sunt anchetaţi de organele de ordine.

Cazul minorei delinc vente Ana Maria Tănase, 14 ani, bătută de şeful Poliţiei din Neamţ, Cezar Filip, scoate la iveală realităţi uluitoare care se petrec în oraşul Piatra Neamţ. În timp ce bande de infractori minori de diferite vârste, dirijate de delincvenţi periculoşi din oraş, terorizează bătrânii, Poliţia doarme-n front, lăsându-i pe cetăţeni să facă faţă singuri acestei situaţii. Şi poate că nimic nu s-ar fi schimbat dacă cineva nu ar fi făcut public un filmuleţ în care şeful Poliţiei din Piatra Neamţ în loc să respecte legea în vigoare îi aplică minorei Ana Maria o corecţie corporală lovind-o pe aceasta cu palma şi cu picioarele. Ce trebuia să facă poliţistul Elena Tudor, directoarea Direcţiei de Protecţie a Copilului din Ministerul Muncii, a explicat pentru "Evenimentul zilei" care este procedura legală care trebuie aplicată în cazul minorilor de 14 ani, vârstă pe care o avea Ana Maria când a fost bătută de poliţist: "Dacă Poliţia avea informaţii că minora a fost prinsă furând sau tâlhărind, atunci trebuia să informeze asistentul social. Să nu uităm că faţă de aceasta deja era instituită o măsură de protecţie, fata aflându-se în grija bunicii. În lipsa acestei informări scrise, Protecţia Copilului nu putea lua nicio măsură suplimentară". Potrivit lui Tudor, minorii sub 14 ani nu răspund penal, însă în cazul în care au făptuit acte penale se poate institui împotriva lor măsura supravegherii specializate. Această supraveghere este făcută de Protecţia Copilului, dacă există acordul părinţilor sau decizia instanţei. Împrejurările care au dus la instituirea măsurilor se verifică de asistentul social care informează Protecţia Copilului şi instanţa, dacă acestea s-au schimbat. "Evaluarea unui copil asupra căruia s-a instituit o măsură de protecţie oricum se face o dată la trei luni. Suplimentar, într-un astfel de caz asistenta socială poate verifica dacă fata merge la şcoală, dacă respectă regula impusă de a nu frecventa anumite locuri, dat fiind că ea făcea parte dintr-o bandă de infractori, dacă mergea la consiliere". În condiţiile în care minorul continuă să săvârşească fapte penale, comisia de Protecţie a Copilului sau instanţa pot, potrivit legii, să dispună internarea copilului într-un centru de plasament rezidenţial. Cât priveşte minorii delinc - venţi cu vârste între 14 ani şi 16 ani, tot instanţa este cea care decide măsura educativă adecvată. "Minorul sub 16 ani anchetat de Poliţie trebuie asistat de Protecţia Copilului. Este nevoie de colaborarea strânsă între Poliţie şi Protecţia Copilului în rezolvarea unui astfel de caz. Chiar şi aşa, în condiţiile noului Cod Penal măsura internării într-un centru de reeducare este foarte greu de pus în practică, fiind ultima soluţie instituită", a conchis Tudo

Gaşca de minori n-ar fi existat dacă o lege n-ar fi fost uitată timp de 10 ani

Directorul adjunct al Protecţiei Copilului din ju deţul Neamţ, Losta Dan Marian, ne-a explicat într-un scurt interviu ce trebuie să facă poliţiştii atunci când au de-a face cu infractori minori. Totodată, oficialul a dezvăluit că Direcţia Judeţeană de Protecţie a Copilului nu a fost solicitată în ziua în care minora Ana Maria Tănase a fost dusă, ca suspectă, în sediul Poliţiei din Piatra Neamţ. Dan Marian Losta atrage atenţia că de 10 ani de zile ar fi trebuit înfiinţate centre specializate pentru minorii cu deviaţii comportamentale şi minorii care comit infracţiuni dar nu răspund penal. Dar pentru că nu au fost create standardele prin Hotărâre de Guvern, legea a rămas doar pe hârtie. EVZ: Care este primul gest pe care trebui să-l facă poliţistul atunci când prinde un minor care a săvârşit o faptă penală? Dan Marian Losta: Când anchetează un minor, poliţistul trebuie să anunţe Protecţia Copilului, pentru a trimite un specialist care să-l asiste pe copil! În cazul fetiţei bătute de şeful Poliţiei Piatra Neamţ, a fost respectată această procedură? Nu, nu s-a respectat. Pentru că înregistrarea era pe data de 8 martie, iar pe 10 era întâlnirea programată de consilierul de probaţiune cu fetiţa şi bunica ei, pentru că se luase măsura plasamentului de când fetiţa avea doi ani. Eu am aflat de "minunea" de la sediul Poliţiei pe data de 18 martie, când au venit televiziunile la mine în birou! Deci aici este o greşeală din partea Poliţiei? Da. Pentru că trebuia să ceară pe cineva de la noi, un specialist, să participe la investigaţii acolo, la Poliţie. Câte sesizări pentru minora AMT aţi primit? Noi am primit o sesizare pentru fetiţă după noiembrie, când ea a împlinit 14 ani, dar anchetatorii se refereau la fapte pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece la data comiterii faptelor, minora nu avea 14 ani şi deci nu putea răspunde penal. Si s-a dispus pentru ea atunci altă măsură? Nu. Noi avem un Serviciu în cadrul Direcţiei care a întocmit o corespondenţă cu Parchetul, anunţându-i că pentru minora respectivă "există măsura plasamentului la bunică şi pe cale de consecinţă vă rugăm să vă pronunţaţi". Nici de la Parchet n-am primit nimic. Probabil, faptele pentru care noi am fost anunţaţi se petrecuseră când fetiţa nu avea 14 ani şi s-a dat acel NUP. În momentul cu pricina, din 8 martie, fata avea deja 14 ani şi probabil existau dosare în lucru asupra cărora răspundea penal. Ce măsuri se pot lua pentru copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal ? Plasamentul sau supravegherea specializată. Fata beneficia de plasament. Legea spune că se poate dispune şi plasamentul într-un centru specializat. Acest centru este unul deschis special, pentru care nu există standarde minime obligatorii. De zece ani, de când a apărut Legea 272/2004, trebuiau stabilite prin Hotărâre de Guvern. Cine ar fi trebuit să lucreze la emiterea standardelor minime obligatorii? Ţinând cont de faptul că într-un asemenea centru copilul suportă unele privaţiuni, părerea mea şi a altor colegi din ţară este că la întocmirea, realizarea acestor standarde trebuie să colaboreze Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei, Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru că e o problemă delicată. Şi când ar fi trebuit să fie emise, mai exact, standardele acestea? Când a apărut Legea 272/2004. Anul trecut s-a dat Legea257/2013 care modifică pe ici, pe colo, legea veche, dar nu în aceste articole care prevăz înfiinţarea centrelor specializate. Deci trebuiau să fie date de când a apărut Legea 272, adică de acum 10 ani?! Corect! Pentru ca să se poată înfiinţa centrele specializate pentru acest tip de copil cu deviaţii comportamentale şi minorii care au comis infracţiuni, dar nu pot răspunde penal. Ce mai trebuia făcut? De asemenea, autorităţile publice locale, în speţă Primăriile, pot înfiinţa în temeiurile aceleiaşi legi, în subordinea lor,centre de zi pentru aceşti copii, unde minorii puteau beneficia de consiliere psihologică. Nici astea nu au fost înfiinţate? Nu, nu au fost înfiinţate. Noi am cerut de nenumărate ori, când ne întâlneam cu cei care ne conduc de la Bucureşti, cu miniştri sau cu secretari de stat, şi eu personal şi alţi colegi am solicitat să apară aceste standarde, deoarece trebuie pus ceva la mijloc între Centrul de plasament pentru copilul normal – care nu are deviaţii comportamentale, care nu săvârşeşte fapte penale pentru care să răspundă sau să nu răspundă penal - şi şcoala de reeducare! Să nu aşteptăm ca minorul să răspundă penal, pentru că instanţa îl trimite la şcoala de reeducare între 14 şi 16 ani numai dacă se stabileşte că are discernământ la data producerii faptei, după 16 ani se presupune că are discernământ şi îl trimite la şcoala de reeducare. Dar noi nu trebuie să aşteptăm să ajungă infractor. Dacă s-ar crea aceste centre specializate, cum spune în lege... Sigur că ele nu se pot face “la apelul de seară". Trebuie date normele, standardele, trebuie căutaţi specialişti... Dar cine trebuia în primul rând să se preocupe de înfiinţarea acestor centre? În primul rând cei care trebuiau să creeze standardele de care vă vorbeam. Adică acele ministere de care vă vorbeam: muncă, sănătate, învăţământ, justiţie, administraţie şi interne. Specialiştii din aceste ministere trebuie să stabilească standardele - pentru că noi am semnat Convenţia ONU pentru Protecţia Copilului, iar în aceste centre el va fi privat de unele drepturi. Legea spune foarte clar: îl internezi în aceste centre numai dacă repetă faptele sale, dacă faptele sale constituie un pericol social! Că să-l rupi de familia lui lărgită înseamnă o altă traumă la altă traumă. Deci este o treabă delicată unde specialiştii trebuie să spună de unde şi până unde îl privezi pe copil de nişte drepturi, pe ce perioadă. În lege se spune clar, standardele se dau prin Hotărâre de Guvern. Deci Guvernul nu şi-a făcut treaba!? S-au schimbat nenumărate Guverne, s-au schimbat o mulţime de miniştri. Eu cred că sunt foarte multe probleme, dar... Acum, printr-o Ordonanţă de Urgenţă - care nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial - s-au făcut oarece reorganizări pe la nivelul ministerului, se va înfiinţa o Autoritate Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţii... Vom vedea. Poliţia vorbeşte despre peste 200 de infracţiuni comise de minori. De câte ori aţi fost sesizaţi de Poliţie? Anul trecut s-a dispus de către Comisie, la solicitarea Parchetului, cred că vreo 12 sau 13 supravegheri specializate. Lunar veneau cu părinţii sau cu aparţinătorii sau cu bunicii. Din acestea mai sunt active două, dacă nu mă înşel. Efectiv nu ati fost sesizat pentru fiecare caz de minor care a comis parte din cele 200 de infracţiuni de care vorbeşte poliţia? Am să vă răspund aşa: Pentru fiecare caz cu care am fost sesizaţi am luat măsuri! Pentru unele nu s-a impus măsura supravegherii specializate. Acum, legat de această situaţie, mâine (N.R. - astăzi) la ora 14 ne întâlnim cu prefectul, cu poliţişti, cu cei de la Justiţie, cu cei de la administraţia locală şi discutăm cu legea în faţă, pentru că unii nu ştiu legea! Să stabilim: până aici avem voie! Dar cine nu ştie legea? Nişte colegi de-ai dvs care au spus că nu găseam noi o cameră să facem centru specializat! Ei lăsaţi, eu mă refeream la autorităţile care nu ştiu legea pentru că dacă ar fi ştiut-o ar fi stabilit standardele şi ar fi înfiinţat centrele! Or şti-o, dar probabil că înseamnă costuri. Din nefericire, costurile ar fi fost mai mici dacă se creau centrele, pentru că este bine să previi, să lucrezi cu aceşti copii chiar dacă au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal, să lucrezi cu ei în speranţa că măcar o parte vor fi recuperaţi.