Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Cazul Cîrstoveanu. Unde a greșit celebrul medic, dincolo de acuzațiile părinților că a făcut experimente pe copilul lor
Cazul Cîrstoveanu. Unde a greșit celebrul medic, dincolo de acuzațiile părinților că a făcut experimente pe copilul lor

Cazul Cîrstoveanu. Unde a greșit celebrul medic, dincolo de acuzațiile părinților că a făcut experimente pe copilul lor

Pe parcursul a câteva zile am prezentat un caz cutremurător. Părinții unor băieți gemeni, născuți prematur, ne-au reclamat lipsa de empatie a medicului care l-a luat în îngrijire pe cel care supraviețuise, precum și efectuarea unor experimente de care nu au știut și nu și-au dat acordul. Medicul respectiv ne-a expus situația, respingând fiecare acuzație.

În prezentarea cazului, părinții au semnalat probleme grave, invocând deontologia, precauția, acordul pacientului și competența etică. Pe toate acestea, medicul, un om cu vastă experiență, le-a motivat prin dorința sa acerbă de a salva o viață.

Părinții au rezerve și în acest sens, însă faptele de malpraxis pot fi dovedite doar în urma unei expertize de specialitate. Ei îl acuză pe doctor că ar fi făcut experimente posibil dăunătoare pe copilul lor. Fără a fi informați și fără a-și fi dat un acord în acest sens.

„În timpul internării copilului meu, în cadrul Secției de Terapie Intensivă Nou-născuți din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru copii M.S. Curie, dr. Cîrstoveanu a administrat medicație off-label copilului, fără a avea consimțământul informat al pacientului sau al reprezentantului legal.

În toată această perioadă a procedat la efectuarea unor experimente medicale, constând în terapie cu unde electromagnetice prin lipirea cu leucoplast a unor cilindri de cupru de palmele copilului și filmându-l, conform propriilor spuse, cum ridica acești cilindri, despre care dr. Cîrstoveanu afirma că sunt grei și că copilul are forță.

Precizez că aceste experimente se efectuau în condițiile în care recent ni s-a spus că copilul suferă de osteopenie severă de prematuritate, având oasele fragile și riscul de fracturi. Trebuie precizat că de la internarea în secția condusă de Dr. Cîrstoveanu și până în prezent copilul a suferit multiple fracturi, ultima cunoscută, din data de 28.07.2021, fiind cauzată cu ocazia manevrării copilului chiar de către Dr. Cîrstoveanu Cătălin, aspect recunoscut de acesta.”, se arată în plângerea penală depusă de părinți la Parchet și la Colegiul Medicilor.

La aceste plângeri, părinții au anexat mai multe înregistrări ambientale cu medicul de la Marie Curie și ni le-a adus la redacție, alături de alte acte care să probeze de ce s-a revoltat împotriva acestui medic în care și-au pus speranțele salvării micuțului lor.

Întrebat ce diagnostic are copilul, medicul a răspuns „Duceți-vă și întrebați pe alții mai deștepți. Noi știm ce boală este”. Diagnosticul nu a fost menționat, iar tatăl susține că în 8 luni nu a fost informat asupra concluziilor medicale.

De aici se leagă un lung șir de dezinformări sau omisiuni, potrivit documentelor pe care EVZ le are la dispoziție.

Citat din transcriptul atașat la plângerea penală:

„Tatăl: Când ați detubat copilul erați foarte încântat, cu toată lumea cu care ați vorbit

Dr. Cîrstoveanu: Da, am voie să fiu optimist în viață.

Tatăl: Să fiți optimist? Ne-ați spus nouă de fiecare dată, copilul e… vreți să vă spun ce mi-ați spus ultima oară, când v-am întrebat de CT? Mi-ați spus „Ce vreți, să vă spun că copilul ăsta are viață în el? Are viață în el, ce să îi facem?” Asta mi-ați spus.

Dr. Cîrstoveanu: Da! Da! Da, așa este.

Tatăl: Și acuma veniți și îmi spuneți că copilul meu este pe un trend negativ de la început?

Dr. Cîrstoveanu: Da, da, da. Așa este.”

În repetate rânduri, medicul le-a creat speranțe părinților și chiar i-a dezinformat privind starea copilului. Speranța nu este un sentiment nedorit, însă dusă la extrem, și oferită cu bună știință într-un caz care nu avea cum să meargă spre mai bine, după cum susține doctorul acum, a provocat un șoc pentru mama și tatăl prematurului.

Întrebat de EVZ.ro cum comentează acest aspect, dr. Cîrstoveanu își asumă vina. Citiți interviul aici:

Cutremurător. Medicul Cătălin Cîrstoveanu a răspuns EVZ. Totul despre experimente medicale, transfer în străinătate, lăsarea unor copii bolnavi să moară, refuzul resuscitării, acuzații grave aduse de părinții unui bebeluș

Cum s-au petrecut experimentele medicale pe care le reclamă părinții

Articolul cu înregistrările părinților: Exclusiv. Înregistrări tulburătoare cu medicul din Capitală, acuzat că face experimente pe copii. Seria dezvăluirilor continuă. Procurorii au intrat pe fir

Dr. Cîrstoveanu a explicat că metodele „experimentale”, care nu au fost trecute în fișa copilului, au venit din dorința de a ajuta:

„Le-am spus că nu se poate rezolva problema copilului… Pentru că totul a fost făcut aproape off label, să spunem așa, cu surfactant peste surfactant, administrat nebulizări, heparină off label, anticoagulante off label timp de luni de zile…  Trebuia să-l las să moară. Și era conform. Ați înțeles? Ăsta era normalul. În fișa de observație există cererea dânșilor. Să ne înțelegem, de față cu toți colegii au venit și ne-au implorat să facem orice există în lumea asta. Există document în foaia de observație semnat de tatăl copilului”.

În fișa copilului despre care medicul spune că „e stricat la cap și la plămâni”, există într-adevăr o foaie scrisă olograf de tată. Dar colo se aprobă orice metodă de tratament off label pentru rezolvarea trombului, nu altceva. Această fișă nu absolvă medicul de a cere consimțământul înainte de aplicarea unor proceduri „experimentale”, potrivit părintelui, care e de meserie avocat.

Și deși știa că părintele este de meserie avocat, medicul a încercat, potrivit plângerii penale și a înregistrărilor depuse ca probe, să sugereze că ar fi bine să-și exprime acordul pentru refuzul resuscitării copilului, în cazul în care se ajunge la o astfel de situație.

Greu de înțeles cum un medic cu experiența dr. Cîrstoveanu a adoptat o asemenea variantă.

Citat din transcriptul atașat la plângerea penală:

Exclusiv. Medicul acuzat de părinți că făcea experimente pe copilul lor le propunea să-l lase să moară

„Tatăl: Dvs. ați spus așa: „Să ne gândim, să refuzăm resuscitarea pentru că acest copil va muri și că alți părinți au optat pentru treaba asta, da?, au optat pentru treaba asta și ați ținut cont de dorința lor”. Asta ați spus.

Dr. Cîrstoveanu: Unii. Unii, da!

Tatăl: Dvs ați spus că țineți cont de ceea ce spus părinții, să nu resuscitați, și așa poate fi favorizat într-un fel sau în altul.

Dr. Cîrstoveanu: Mi s-a întâmplat de câteva ori…”

Legea nu permite luarea unei astfel de decizii, nici de către părinte, nici de către medic. Totodată, medicul de la Marie Curie socotește aceasta lege ca o gaură prin care se pierd bani, deși în alte interviuri acordate presei invocă adesea minunile pe care le-a văzut în ATI, unde copii „fără șanse” au ajuns, astăzi, adulți sănătoși.

„În timpul în care el a stat un an de zile (n.r. internat), asta ca să știți, el a luat viața la încă 15 copii.(…) În România nu este o lege, pentru că nici un guvern politic nu și-a sumat acest lucru. Niciun guvern politic nu are curajul să își asume așa ceva”, a declarat dr. Cătălin Cîrstoveanu pentru EVZ.ro.

„Noi am cheltuit sute de mii de euro, sute de mii de euro, sute de mii de euro! În nicio țară din lume nu se întâmplă așa ceva. Îl lasă să moară”, a mai spus doctorul.

Din acest punct de vedere, presiunea pusă pe părintele care își dorește copilul salvat, dar confruntat cu informația că „ia viața altor 15 copii” sau că s-au cheltuit sute de mii de euro, nu e una ușor de tolerat și nici una normală, atât timp cât orice român are dreptul la tratament în sistemul public de sănătate.

E vorba de etică. Și, probabil, o încercare de apărare în fața acuzațiilor. Medicul Cîrstoveanu a mers și mai departe și a adus elemente din viața personală a părinților în discuțiile care trebuiau să se rezume doar la actul medical.

Citat din transcriptul atașat la plângerea penală:

„Dr. B.M. din cadrul echipei doctorului Cîrstoveanu : Îmi pare tare rău că aveți discuțiile astea și că am ajuns la…

Tatăl: Da, și mie îmi pare rău, doamna doctor, cu dvs nu am avut niciodată nicio problemă, dar în momentul în care domnul doctor își permite să îi spună că nu este o mamă bună, iar faptul că ceea ce spun eu nu este suferința unui părinte, că el a văzut suferință și știe ce și cum e suferința, și la mine nu e suferință, mă scuzați dar… adică astea nu sunt discuții nici etice, nici deontologice, nici profesioniste, din partea unui medic.

Dr. B.M.: Da, cred că a vrut să zică cumva altfel…pentru că…

Tatăl: Asta a spus, doamna doctor, și dvs ați fost aici.

Dr. B.M.: Știu, că eram aici… A vrut să zică ceva de genul, dacă ați fi stat 24 de ore, dar nu a vrut să fie o acuzație…”

Doctorul Cîrstoveanu neagă toate afirmațiile părinților

Acesta este un fragment din dialogul meu cu medicul.

„Astea sunt interpretările dânșilor. Cum pot să spun eu despre mama că e proastă? Niciodată nu aș face așa ceva. (…) Într-adevăr, pot să spun următorul lucru: în ziua în care copilului i s-a deschis toracele… Am spus, într-adevăr, în ziua în care i-am rugat să stea lângă copil. I-am rugat să stea la operație, mi-au spus că ei nu pot sta la operație. Bun, au plecat. I-am rugat să stea în momentele grele. Au spus că ei nu stau”, ne-a declarat medicul de la Marie Curie.

„– Au spus și de ce nu pot sta? E foarte important de menționat.

– Business.

– Așa au motivat ei? 

– Nu, nu, nu! Vă spun eu. Unul dintre părinți se ocupă cu nunți. O colegă mi-a spus „m-am dus la o nuntă și cine crezi că era patroană acolo? Era chiar mama copilului”. Da, deci au business. Nu pot să acuz. Nu au putut să stea lângă el. Și a fost această discrepanță între…

Da, mie mi se pare că văd alt fel suferința. Recunosc că am spus lucrul ăsta, că mie mi se pare că suferința arată altfel. Asta e ce am spus și recunosc și îmi asum!”, ne-a spus dr. Cîrstoveanu.

Mama copilului este organizator de evenimente, într-adevăr.  Cu toate astea, zilnic vine din afara Bucureștiului să-și vadă copilul la ATI, la Marie Curie, petrecând 3 ore pe drum la fiecare vizită. De asemenea femeia susține că a fost convinsă de medic să nu se interneze alături de copil.

Chiar și în condițiile în care, să presupunem, medicul ar avea dreptate, emiterea unor astfel de opinii nu-și au locul și rostul într-o instituție medicală. Cu atât mai mult cu cât acesta pretinde că nu a putut să-i spună acestei femei că îi va muri și cel de-al doilea copil. Totodată, a considerat oportun să-i judece astfel suferința.

De asemenea, medicul a spus „Mi-e rușine să trimit un astfel de caz în Occident”, o exprimare pe care nu a negat-o, și care a afectat profund părinții.

Nu știm până unde a mers medicul cu experimentele și care sunt consecințele acțiunilor sale. Asta vor stabili Colegiul Medicilor și ancheta procurorilor. Trebuie însă să se știe, și de medici și de pacienți sau aparținători, că există reguli clare care stabilesc relațiile între părți pentru înfăptuirea unui act medical cât se poate de performant. Și, fără exagerare, în ultimii ani, în majoritatea cazurilor, medicii empatizează cu pacienții și încearcă să-i facă să depășească pragul psihologic, dincolo de boală.

Deontologia, precauția, acordul pacientului și competența etică. Sunt patru elemente fără de care medicina nu ar fi ajuns în punctul avansat în care o cunoaștem astăzi. Câteodată, când unul dintre aceste elemente sunt ignorate, apar ciocniri între pacient și medic.

Deși medicina a fost și este o știință în permanentă dezvoltare și experimentare, ea nu ar fi avut sustenabilitate în progres fără aceste patru ramuri.

Pe scurt, deontologia fixează obligațiile medicilor, dar mai ales, limitele acţiunilor lor.

Precauţia intervine când o evaluare ştiinţifică preliminară arată că pot apare efecte periculoase pentru sănătatea pacientului.

Acordul pacienţilor faţă de tratament. Normele europene susțin că un acord trebuie să preceadă orice tratament medical, chirurgical sau de altă natură. În 1988, Parlamentul francez adoptă legea Huriet, conform căreia orice experiment medical trebuie supus în prealabil unui comitet de experţi, care evaluează riscurile şi beneficiile acestuia. Ulterior, trebuie obţinut acordul pacientului sau aparținătorului, însoţit de o asigurare care acoperă îndemnizaţia pentru orice efect negativ sau periculos suferit şi pentru eventualele care urmează, pe o perioadă de 10 ani.

Competenţa etică. Pacienții trebuie să fie capabili să aibă încredere în medici cu referire la viața și bunăstarea lor. Pentru a justifica această încredere, reprezentații profesiei au obligația de a menține un standard bun de practică și de îngrijire și de a arăta respect pentru viața umană. În special, în calitate de doctor trebuie să:

  • Tratăm fiecare pacient politicos și cu considerație;
  • Respectăm demnitatea și intimitatea pacientului;
  • Ascultăm pacienții și să respectăm viziunile lor;
  • Oferim pacientului informație într-un mod accesibil;
  • Respectăm drepturile pacienților de a fi pe deplin implicați în luarea deciziilor cu privire la îngrijirea lor;
  • Actualizăm permanent cunoștințele și abilitățile profesionale;
  • Recunoaștem limitele de competență profesională;
  • Să fim onești și demni de încredere;
  • Ne asigurăm că convingerile personale nu aduc prejudicii pacienților;
  • Evităm abuzul de putere în calitate de medici;
  • Lucrăm cu colegii în modul care asigură cea mai bună deservire a intereselor pacienților. În toate aceste aspecte nu trebuie niciodată să discriminăm pe nedrept pacienții sau colegii. Și trebuie să fim întotdeauna pregătiți să ne justificăm acțiunile.

Aceste definiții sunt expuse pe site-urile Facultăților de Medicină (https://boliocupationale.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Etica%20morala%20si%20deontologie.pdf)

Din păcate, România este țara în care aspectele prezentate mai sus sunt interpretate haotic și la nivel personal de fiecare tabără – pacient, aparținător sau cadru medical.

Analizând pasajele din ghidul de etică și deontologie, prezentat mai sus, în paralel cu probele furnizate de părinți și declarațiile oferite publicației noastre de către medic, se poate spune că dr. Cîrstoveanu a eșuat în a respecta Acordul pacienţilor faţă de tratament și Competența etică.

Etica trebuie să fie unul dintre elementele vitale ale sistemului sanitar românesc. Sistem alcătuit din medici care trebuie să pună interesul copilului mai presus de toate, să nu socotească pentru stat sumele pe care le alocă pentru cetățenii lui și să nu-i privească, oarecum, cu reproș, că țin patul de spital ocupat.

Și Alexandra Măceșanu de la Caracal a ținut linia 112 ocupată…

Publicat in categoriile: Opinii, Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: