Tot mai mulți specialiști contestă, pe zi ce trece, posibilitatea ca Alexandra Măceșanu să fi fost arsă într-un butoi, mai ales după ce Gheorghe Dincă și-a schimbat declarația și a spus că arderea ar fi durat doar două ore. În fața explicațiilor sumare date de INML și DIICOT, legiști și criminaliști, deopotrivă, consideră că o probă elocventă este demonstrarea posibilității ca un corp să fie ars în condițiile descrise de mecanicul din Caracal.

Schimbarea declarației lui Gheorghe Dincă, din timpul audierilor care au avut loc luni, la sediul IGPR, în care spune că ar fi ars-o pe Alexandra în doar două ore și nu în șase ore, cum a declarat inițial, i-ar putea pune în mare dificultate pe procurorii DIICOT, susțin specialiștii chestionați de EVZ, mai ales că, până acum, anchetatorii nu au încercat nici măcar un experiment simplu, care să le arate dacă procedeul acela înfiorător prin care ar fi încercat să scape de cadavru era posibil.

În acest context, medicul legist dr. Gheorghe Alexandrescu susține că arderea completă a unui om într-un butoi, în doar două ore, cum spune, acum, Gheorghe Dincă, este „o ipoteză aiurea”. „Este o temă interesantă şi prea puţin dezbătută. Ipoteza butoiului este aiurea, parcă din timp pregătită, şi se pare că a fost lansată încă de la de la început ca o pistă falsă. Dacă „arderea” ar fi durat una sau două ore incinerarea este complet exclusă sau aceasta ar fi durata necesară pregătirii „scenografiei” conţinutului butoiului”, a explicat dr. Gheorghe Alexandrescu.

Ipoteză șocantă: cenușa provine dintr-o urnă funerară

Fostul șef al Laboratorului de Prosectură al INML avansează și o ipoteză uluitoare, în cazul Caracal: cenușa găsită în curtea lui Gheorghe Dincă, de pe strada Craiovei, poate proveni de la o urnă funerară, cu ajutorul căreia mecanicul acuzat de răpirea și uciderea Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu ar fi putut înscena o incinerare a cadavrelor. „Şochează asemănarea izbitoare a resturilor din butoiul metalic cu conţinutul unei urne funerare.

Această urnă este umplută cu cenuşă şi oase calcinate albăstrui, fragmentate mecanic după incinerarea unui corp la Crematoriul uman. După incinerare, urna cu cenuşă şi resturile osoase fragmentate mecanic, pentru că unele oase calcinate au dimensiuni mari, se poate lua de către aparţinători si se păstrează acasă sau la cimitir într-un cavou”, a adăugat medicul legist. În opinia acestuia, în cenușa găsită în curtea lui Gheorghe Dincă„au fost adaugate diverse artefacte metalice (bijuterii, agrafe) şi mai mulţi dinţi (21) - majoritatea calcinaţi, dintre care doar câţiva (7) au fost mai puţin deterioraţi, expuşi focului prin arderea unor materiale combustibile şi haine, și se pretează la atestarea profilului ADN al minorei dispărute”.

„La final temperatura degajată de materialele arse în butoi nu a distrus elementele plasate în sau sub butoiul metalic, posibil rezultate dintro urnă funerară”, a mai precizat dr. Alexandrescu.

Mecanicul lucra în cimitire

Așa cum a dezvăluit EVZ, în primele zile de la demararea anchetei din Caracal, un amănunt foarte important a fost dezvăluit de celebrul criminolog Dan Antonescu: Gheorghe Dincă se ocupa de construcția de cavouri, cunoștea în detaliu locuri în care putea să ascundă probe ale unui cadavru. De asemenea, el putea fi un furnizor de oseminte vândute „la negru” studenților la medicină dar putea avea acces și la urne funerare.

De la bun început, specialistul criminolog a precizat că Gheorghe Dincă minte atunci când povestește ce s-a întâmplat cu Alexandra. Legiștii INML ar fi început reconstruirea scheletală a trupului Alexandrei Măceșanu la o lună și jumătate de la descinderea anchetatorilor în casa lui Gheorghe Dincă, potrivit ultimelor informații, citate, pe surse, de mass-media, dar neconfirmate oficial. Numai că la această procedură legiștii ar folosi fragmentele osoase găsite în butoiul din „Casa groazei”, scopul fiind acela de a stabili dacă în absența acelor piese scheletale victima ar putea să trăiască, ori dacă lipsa acestora este incompatibilă cu viața.

Semne de întrebare legate de scheletul Alexandrei

Medic legist cu 40 de ani de experiență în domeniu, dr. Gheorghe Alexandrescu arată, în esență, că ori arderea a fost completă, precum o incinerare la crematoriu, și atunci corpul s-a transformat în cenușă, ori arderea a fost incompletă și, în acest caz, ar fi rămas oase suficiente pentru reconstruirea scheletului victimei. Cenușa fină, aceea care este restituită în urnă familiei de firmele de pompe funebre ori de crematorii, este rezultatul unei combustii totale.

Din informațiile prezentate de INML și DIICOT, dificultatea întâmpinată de legiști în a definitiva expertiza ADN a fost tocmai faptul că nu există suficient material osos, iar resturile erau atât de calcinate, încât cu mare greutate a putut fi stabilită identitatea. În acest context, întrebarea pe care expertul și-o pune este de unde au legiștii material osos pentru a reconstrui bucăți din schelet – pentru a se pronunța dacă lipsa lor e sau nu compatibilă cu viața – dacă în cazul expertizei moleculare au comunicat că resturile din butoi sunt atât de arse încât a fost nevoie să extragă ADN-ul din dinți. „Dacă de la începutul anchetei au existat în butoiul metalic oase din toate segmentele corpului unei victime incinerate nu se explică informaţiile din media privind lipsa craniului şi a altor oase mari încă din prima zi de cercetare la faţa locului(CFL), precum și prezenţa ADN doar în câţiva dinţi.

Reconstituirea scheletului după aproape două luni calendaristice de la trimiterea probelor prelevate prin din butoiul metalic, nu ar putea fi făcută decât dacă oasele mari au fost ulterior descoperite în alt loc, completându-se astfel inventarul fragmentelor osoase”, a declarat medical legist. În final, dr. Alexandrescu a adăugat: „Deducem din informaţiile publicate în presă şi care ar fi rezultat din surse INML faptul că până acum s-au efectuat de fapt „Constatări osteologice medicolegale” în raport cu etapele şi mersul anchetei, urmând să fie finalizat „Raportul de expertiză antropologică-osteologică medico-legală” în baza întregului material probatoriu osteologic şi genetic”.