Cred că nu greșesc dacă spun că Gheorghe Dincă a fost mai prezent pe ecrane, site-uri și în ziare decât alegerile prezidențiale în întregul lor. Audiențele înregistrate de televiziunile care au prezentat cazul, numărul de afișări ale articolelor despre soarta celor două fete demonstrează că a existat – și există încă – un interes special pentru acest caz.

Au mai fost crime sau întâmplări înfiorătoare, dar ele s-au încadrat în evoluția tipică faptului divers, au avut un vârf de audiență și apoi interesul a scăzut, stingându-se definitv după câteva zile. Cel mai bun exemplu este dosarul fetiței din Dâmbovița, ucisă de un olandez. Cine mai știe azi ceva nou despre el? În general, alegerile prezidențiale sunt marcate de emoție și cazul Caracal a furnizat multă emoție. La un moment dat, după ce Alexandru Cumpănașu a anunțat că vrea să candideze la prezidențiale, părea că există un motor electoral în tragedia celor două fete, Luiza Melencu și Alexandra Măceșanu.

Unele sondaje, acum câteva săptămâni, dădeau procente serioase pentru Cumpănașu, în jurul cifrei de 9%. Era un vârf al emoției pe care Cumpănașu nu a știut să îl păstreze. Slavă Domnului! Dar cum de acest caz nu a influențat ceilalți candidați, în special pe președinte și prim-ministru, oameni despre care există percepția că au pârghiile necesare pentru a corecta astfel de situații sau să ia măsurile pentru ca ele să nu se repete? Două demiteri au scos cazul Caracal din dezbaterea pentru prezidențiale, cea a ministrului de Interne Nicolae Moga și cea a șefului DIICOT Felix Bănilă.

Primul și-a dat demisia (forțat) imediat după descoperirea tragediei, dar doar la câteva zile după ce îi luase locul lui Carmen Dan, scoțând prin gestul său Guvernul din disputele pe această temă, ca și cum Poliția și Procuratura sunt două entități care pot face orice, fără a fi trase la răspundere de nimeni. A doua demitere, a procurorului Bănilă, a fost cerută de președintele Klaus Iohannis, după scandalul recoltării de probe ADN de la mama Luizei Melencu. Bănilă a demisionat rapid și subiectul nu a mai devenit unul de campanie. Practic, deși era cap de afiș în presă, comentat de oameni pe stradă, cazul Caracal nu a mai avut efecte politice. Cea mai bună probă este procentul obținut de Cumpănașu, 1,2%.

Poate că motivul este că el a fost monopolizat de candidatul rudă cu una dintre victime și electorul a simțit că este atras într-o capcană, în care i se oferă emoții, prețul cerut fiind votul său. Un troc refuzat de oamenii cu bun-simț. Un alt motiv cred că este faptul că din iulie până în noiembrie e vreme lungă pentru un public obișnuit să uite mult mai repede evenimente care, pe moment, par că vor marca în mod istoric conștiința poporului. Pur și simplu, cazul Caracal a fost mai greu de detronat din preferințele de audiență, dar acest lucru s-a întâmplat până la urmă.

În final trebuie să spun că în 30 de ani de democrație, mai mimată, mai fățișă, am văzut candidați de tot felul, pentru diferite demnități, unii lansați prin modalități din cele mai bizare, dar niciodată unul lansat direct dintr-o anchetă criminalistică. Din acest punct de vedere cazul Caracal a înregistrat o premieră. Tristă, pentru spectacolul politcii românești.

Te-ar putea interesa și: