Editura Evenimentul si Capital

Cazul "Berindei": tatăl care şi-a turnat fiul la Securitate | VIDEO

cd22838dee63f2c74d03171a4ee35d9a
Autor: | | 92 Comentarii | 0 Vizualizari

Istoricul Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, a primit o adeverinţă din partea CNSAS care arată că a fost recrutat de Securitate sub numele conspirativ "Băleanu".

Colaborarea academicianului Dan Berindei cu Securitatea a început încă din 1962, când a semnat un angajament sub constrângere. Obiectivul iniţial a fost “supravegherea informativă a Institutului de Istorie” al Academiei Române, unde Berindei era cercetător. Până în 1973, el a semnat câteva zeci de note informative despre colegii săi. După ce fiul său, Mihnea Berindei, a fugit în Franţa în 1970, Securitatea i-a trasat o misiune mult mai importantă lui Berindei senior. Una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc, Mihnea Berindei, nu putea fi spionat mai bine de nimeni altcineva decât de tatăl său. Care, în paralel, ar fi putut încerca şi să-i închidă gura. Numai că, după câteva întâlniri, fiul a realizat care e misiunea tatălui şi a rupt definitiv relaţia cu el. Pe acest fond, vreme de trei decenii, s-a consumat drama Ioanei Berindei, soţia academicianului in formator şi mama „obiectivului” Mihnea. La mormântul mamei 11 septembrie 2008. La cimitirul Bellu, academicienii o conduc pe ultimul drum pe Ioana Berindei, soţia vicepreşedintelui Academiei şi fiica fostului ministru ţărănist Ioan Hudiţă. Despărţiţi de cortegiu, Dan şi Mihnea Berindei nu-şi vorbesc nici măcar acum. Ultimul pleacă imediat ce primii bulgări de pamânt se prăvălesc peste lemnul sicriului. Este singura oară când tatăl şi fiul s-au găsit în acelaşi loc, după 1990. Ruptura s-a produs în anii ’70, la câtva timp după ce Mihnea a reuşit să fugă la Paris, unde a devenit vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului. După o perioadă în care nu a avut voie să părasească ţara, Dan Berindei a reînceput să călătorească în Occident. În câteva rânduri, s-a întâlnit şi cu fiul său. Mihnea Berindei, susţin a propiaţii, a început rapid să-şi suspecteze tatăl că fusese trimis de Securitate cu misiunea de a afla mai multe despre el şi a-l anihila, acesta fiind cea mai combativă voce a exilului. Lui Mihnea îi repugna simpla idee că cineva din familie pactiza cu Securitatea. Prin urmare, a rupt total şi brusc legătura cu tatăl său. Nici acum nu vrea să vorbească despre asta. Academicianul Dan Berindei nu neagă faptul că a fost trimis de Securitate să culeagă informaţii despre şi de la Mihnea. Îşi justifică misiunile în mod surprinzător: „A fost o disensiune pe care am dorito, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste”, spune Dan Berindei. Din punctul de vedere al tatălui, acum are o relaţie normală cu fiul său. Copilul născut în închisoare Academicienii apropiaţi de vicepreşedintele Berindei, dar şi prietenii lui Mihnea cred că relaţia celor doi nu se va reînnoda niciodată. Fiul nu uită şi nu iartă. Tatăl a fost singurul membru al familiei, alături de o soră a mamei sale, care nu a făcut puşcărie politică. Cum a fost posibil ca, în teroarea anilor’50, originea aristocratică şi calitatea de ginere al unui ministru ţărănist, din anturajul lui Iuliu Maniu, cu un trecut de simpatizant al mişcării legionare, să nu fie întemniţat rămâne un mister pentru Mihnea. Ioana Berindei, mama lui, a fost arestată în 1950 pentru „activitate subversivă”, născându-si fiica, pe Ruxandra, în închisoarea Văcăreşti. Ruxandra a crescut 11 luni în trei închisori, până când a fost încredinţată tatălui rămas în libertate, alături de celălalt copil, Mihnea. Mama lui Dan Berindei, Dina, a fost şi ea arestată, iar cel de-al doilea soţ al său, inginerul Alexandru Balş, a murit în închisoarea de la Piteşti. "A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste..." Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române MINUŢIOZITATE „Băleanu”, informatorul analitic Potrivit documentelor de la CNSAS, relaţia lui Dan Berindei cu Securitatea s-a reluat în 1985, an din care datează o parte a documentelor provenite dintr-un dosar de la SIE, al cărui titular este. Ca rezultat al constrângerii, după cum susţine adeverinţa CNSAS, Berindei a furnizat Securităţii 47 de note informative, ele referindu-se atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât şi la români din exil sau la personal diplomatic. Pe lângă relatarea unor evenimente la care a luat parte sau descrierea stării de spirit de la institut, informările făcute de Dan Berindei conţin o riguroasă portretizare intelectuală, profesională şi socială a celor vizaţi. Despre istoricul şi filologul Petre Panaitescu, de pildă, care între 1941 şi 1965 a lucrat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, „Băleanu” spunea: „Din generaţia sa este, neîndoielnic, cel mai harnic, şi dintre istoricii actuali este, de asemenea, cred, istoricul cu cele mai multe pu blicaţii. Dacă nu ar fi avut activitatea politică pe care a avut-o, sigur ar fi fost de mult academician. (...) Împins de soţia sa, deosebit de am biţioasă, a intrat în mişcarea legionară «ca să facă şi el ceva», gelos pe tovarăşii săi de generaţie, care, toţi, îşi găsiseră un plasament politic. Astfel, a ajuns şi rector legionar”. În ce-l priveşte pe Vasile Liveanu, un alt coleg de institut, care, anterior, lucrase cercetător la Institutul de Istorie a Partidului, Berindei aprecia că „atitudinea sa în problemele de istorie contemporană legate de România nu este aceea a unui om care scrie şi gândeşte româneşte. Vasile Liveanu a făcut eforturi în această privinţă, dar, citind printre rânduri, constaţi evidente atitudini de felul celei menţionate, care oglindesc un fel de a fi puţin românesc”, punctând că „autobiografic, şi-a ascuns originea reală - marea burghezie evreiască ieşeană - declarând că ar fi de origine muncitorească”. L-a turnat pe traducătorul lui Charles de Gaulle Devoalarea discuţiilor cu unii membri ai exilului pare a fi fost unul dintre principalele interse ale Securităţii în relaţia cu tânărul istoric de atunci Dan Berindei. Astfel, după întâlnirea cu un emigrant din Munchen, informa că acesta „părea foarte dezţărat, izolat şi minimalizat de cercurile intelectuale cu care intra în contact”. Despre Mihai Sturdza, strănepot al domnitorului Moldovei cu acelaşi nume, istoric plecat din ţară în 1963, care a fost interpretul oficial de limbă română al preşedintilor francezi Charles de Gaulle şi Valery Giscard d’Estaing, Berindei relata: „În legătură cu planurile lui De Gaulle, Mihai Sturdza a arătat că acesta i-a spus, la un moment dat, că, mai întâi, România se va detaşa, subînţelegând de URSS, şi se va apropia de Franţa şi apoi, de la sine, se va democratiza”. „Am fost pur şi simplu răpit” Dan Berindei îşi asumă paternitatea notelor informative din arhivele CNSAS, dar le consideră benigne şi necesare. „Erau scrise de mine şi semnate cu pseudonimul ales de ei”, precizează academicianul. Securiştii l-au căutat vreme de 11 ani pe Berindei, pentru a le reîmprospăta informaţiile despre istorici. „Nu eram colaborator, eram un pion nenorocit”, apreciază Berindei, care se scuză, aşa cum l-a scuzat şi CNSAS în adeverinţa pe care a dat-o, prin presiunea la care a fost supus pe 11 aprilie 1962 pentru a semna angajamentul. „Am fost pur şi simplu răpit. Sub un pretext oarecare, am fost chemat la Ministerul Instrucţiunii Publice. Acolo mi s-a deschis o uşă, apoi am fost băgat într-o maşină şi dus la Prefectură de Poliţie şi ţinut în anchetă 7-8 ore. Nu am fost însă bătut”, spune academicianul Berindei. Incursiunea Securităţii nu a părut ciudată atâta timp cât Ioan Hudiţă, fost ministru ţărănist al agriculturii, socrul lui Dan Berindei, fusese arestat în toamna lui 1961, pentru a doua oară pe motive politice. Pe acest fond, îndepărtarea lui Berindei de Institut părea oarecum iminentă, aşa cum se mai produsese o dată între 1952 şi 1955. Însă nu acesta a fost argumentul decisiv care l-a făcut pe Dan Berindei să semneze angajamentul. A fost teama de a rămâne la munca de jos. „Argumentul prim a fost acela că nu voiam s-o iau de la capăt. În cei trei ani în care am fost dat afară din institut lucrasem în producţie, la Mecanică Nouă”, îşi aminteşte Berindei. Odată semnat angajamentul, cariera istoricului de la „Iorga” a luat-o oarecum pe un făgaş normal. FIUL. Mihnea Berindei, una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc Foto: Agerpres DESTIN Ioana Berindei: „Maniu s-a aşezat pe trena mea” Fiica lui Ioan Hudiţă s-a născut la Paris, în 1927, în perioada în care tatăl său îşi făcea studiile de doctorat la Sorbona. De la acesta a moştenit pasiunea pentru istorie şi astfel a ajuns studentă la facultatea pe care o urma şi Dan Berindei. În 1945, aceştia s-au căsătorit, avându-l ca naş pe istoricul Gheorghe Brătianu, mort în închisoarea de la Sighet opt ani mai târziu. „Era 18 februarie, duminica la Domniţa Bălaşa: acolo a fost ultima clipă în care toate partidele s-au întâlnit în biserică. Adică era Lupu, erau socialiştii, era Victor Papacostea. Erau Titel Petrescu, Constantinescu-Iaşi, comuniştii. Era Iuliu Maniu, care a venit târziu şi s-a aşezat pe trena mea”, relata Ioana Berindei, în volumul de convorbiri. „Am făcut Jilava în pantofi de vară” scris de Lavinia Betea. Destinul său a luat o turnură tragică prin arestarea în 1950 şi imposibilitatea de a face o carieră în istorie, precum soţul său. Nu a putut să acceadă decât la o funcţie de secretară la Institutul de Arhitectură.

Primele imagini din interior noii Catedrale! Altar poleit in aur, fantani arteziene, lifturi de 105.000.000 euro!

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000