După ce directorul Evenimentul și Capital, Dan Andronic, a reacționat cu un comentariu dur, nici Simona Ionescu, redactorul-șef al Evenimentului Zilei nu a privit nepăsătoare cazul micuței Sorina.

Simona Ionescu pune într-o nouă lumină cazul social care a cutremurat România și oferă cel puțin o explicație nouă pentru atitudinea procuroarei care a intrat, imediat, în centrul atenției.

„Am prins informația și am înțeles de ce procuroarea a târât fetița pe caldarâm: e domnișoară, nu are copii! Probabil că nici câine nu are, căci ar fi avut în minte imaginile cu hingherii care vânează animalele pe străzi. Poate, însă, are pisică și a văzut cum prind pompierii câte una care se suie în copac și nu mai poate coborî, iar atunci nu i s-a părut mare lucru să o tragă și ea pe copilă. 
Nu înțeleg ce a făcut psihologul care a însoțit cohorta de polițiști și procuroarea, care i-a fost rolul, i-a explicat fetiței situația, a liniștit-o? Sau de ce nu s-a opus ”ridicării” Sorinei atunci când a văzut că fetița nu vrea să părăsească familia care o crescuse? Până la acest moment nicio asociație sau colegiu al psihologilor nu a dat niciun comunicat, nu a avut nicio intervenție cu privire la așa-zisa asistență a colegului lor în cazul de la Baia-de-Aramă”,
a fost reacția Simonei Ionescu pe Facebook.

Comentariul redactorului-șef al Evenimentului Zilei a primit mai multe reacții, reputatul Tudorel Butoi fiind prima persoană care a oferit o reacție la poziția Simonei Ionescu.

„Ce reactie sa aiba…cind nu mai stiu de capul lor….!.).cind nestiinta cartii le bintuie capul.!!.??…cind le miroase si astora….banul/afacerile/reaua credinta…dar mai ales..„micimile de caracter”…invidia…orgoliile nemasurate…disipindu-se in…coahi….samani….sarlatani…si alti maimutari care-au aruncat…in derizoriu..profesia…

Daca in desfasurarea evenimentelor…psihotraumatizant-victimizante…ar fi fost un…PSIHOLOG…in secunda doi. ..AR FI TREBUIT S-O TRIMITA…PE DRA…PROCOROAICA….#LACRATITZA#…direct….DAR…N-A. FOST….!…(((…
….poate ..data. viitoare…!..”
, a fost reacția lui Tudorel Butoi.

 

 

 

 

 

 

 

 

„Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj!” O scrie Marina Almășan, într-un text în care „laș” și „lașitate” sunt cuvintele de ordine. Rar apare un text atât de abrupt despre situația din TVR, scris de un om din TVR!

 

„Tremurăm ca niște piftii ordinare! În schimbul unui os de ros, ne ascundem în fața unei reprobabile cumințenii și supuneri. (…) Mă complac în găleata cu lături în care am fost aruncată”.

Ce a făcut-o pe Marina Almășan să scrie acest text?

Articolul Marinei Almășan vine după ce Adelin Petrișor a reacționat, pe Facebook, la faptul că în timp ce reporterii sportivi comentează de la studioul din București, șefa TVR, Doina Gradea, este la Jocurile Europene.

Înainte de textul Marinei Almășan, pe scurt, ce a scris Adelin Petrișor:

„Da, reporterii comenteaza de acasa. Ce dreaq sa caute ei pe teren, mai ales cand terenul e peste hotare? Acolo merg sefii aia mari dupa cum vedem in pozele de la minister. Lipseste martie din post? Nu prea. A fost si la Eurovision", notează Adelin Petrișor.

Din textul Marinei Almășan,care nu are nevoie de niciun alt comentariu.

Marina Almășan:

Iartă-ne, Adelin, te rog, pe noi ăștia, mulți și lași, care în schimbul unui os de ros, ne ascundem în fața unei reprobabile cumințenii și supuneri.

"Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj, sau mai bine zis, de curajul manifestat doar în cercuri restrânse, împărtășit, e-adevărat, de alți atâția și atâția colegi".

Reacția ta mi-a provocat un imens sentiment de silă, la adresa propriei persoane. La adresa mea. A lașității mele. A tăcerilor mele repetate, împachetate în confortul unei vieți (doar în aparență) liniștite".

Despre tăcerea din TVR:

"Tremurăm ca niște piftii ordinare, înmuiate în groază și disperare că un cuvânt nelalocul lui sau o reacție – altminteri corectă – ne-ar putea alunga din locul cu care ne-am identificat."

Marina Almășan:

Sunt un soldat disciplinat ( cred ca e, de fapt, o înlocuire elegantă a noțiunii de “lașitate”) așa că, iată, tac. Mă complac în găleata cu lături în care am fost aruncată. În general, de cand lucrez aici, nu am scos niciodată la iveală gunoiul de sub preș, chiar dacă el a prins deja o consistență alarmantă, fiind mai gros decat preșul însuși.

Reacția ta de astăzi, Adelin, m-a făcut să mă rușinez nespus. De mine și de colegii mei. De numele mari ale TVR, care îndură și tac, și de care lumea nu a mai auzit, în ultima vreme.

Am obosit să fac balet între moralitate și supunere, între profesionalism și compromisuri, între revoltă si tacere, între umilință și fericirea de a face meseria pe care o iubesc pâna la cer și înapoi.

Ultima mea bătălie deschisă m-a adus până la cel mai înalt for al instituției. Razboiul a devenit pe față și, a doua zi după “marea confruntare”, pe biroul meu am descoperit, în chip suspect, un print al “Codului de conduită pentru angajații și colaboratorii TVR”, care-mi reamintea sec obligația mea de a tăcea. De a nu povesti Afară ceea ce se întâmplă Înăuntru.

Sunt multe de povestit (…) Le văd și…le “tac”, în lașitatea mea, alăturându-mă unei întregi armate de alți lași, care își așteaptă cuminți locul în grila următoare. Eu, probabil, nu-l voi mai primi.

 

 

Te-ar putea interesa și: