„A copiat după mine incluisv numele meu, aşa de proastă era”

Când încă nu împlinise 3 ani, Robert a fost crunt lovit de soartă. Tatăl său a murit. A fost crescut de bunicii materni. Istoricul său sentimental începe încă de la grădiniţă. „Dacă aş fi ştiut să scriu atunci, sigur i-aş fi scris nişte versuri”. Fata pe care Robert o plăcea, colegă cu el de grădiniţă, nu se uita însă la el. Ei îi plăcea de un alt băiat. Când a împlinit 5 ani, bunicul şi bunica i-au organizat o petrecere. Bunicul a observat că Robert o place pe fată şi i-a spus: „Trebuie să cumpărăm o păpuşă”. Au cumpărat. I-a făcut-o fetei cadou. În ziua aceea, fata s-a jucat numai cu el. A doua zi, s-a întors la băiatul pe care  îl plăcea. „Atunci am înţeles că oricâte păpuşi ai cumpăra, nu sunt suficiente ca să ţii o fată lângă tine. De atunci nu am mai cumpărat niciodată, nimănui, nicio păpuşă” – spune Robert cu înţelepciunea dobândită la grădiniţă.

Cea de-a doua dragoste a fost în şcoala generală. Colega lui de bancă. Robert, care are o inteligenţă nativă de invidiat, învăţa foarte bine. La o lucrare, colega lui de bancă, pe care o plăcea, nu prea ştia. Aşa că a găsit prilejul să-i arate că o iubeşte, aşa cum s-a priceput şi el mai bine la vârsta aia. A lăsat-o să copieze. „A copiat tot. Inclusiv numele meu, cu care semnasem foaia de extemporal. Aşa de proastă era. Profesorul s-a trezit cu două lucrări identice. Una cu un scris mai frumos, al ei, alta cu unul mai urât, al meu. În rest, semăna fiecare cuvânt. Erau semnate, amândouă, Robert Sfăt. Profesorul şi-a dat seama cine după cine copiase, dar nu a pedepsit-o. Dar acum mă gândesc: poate că nu din prostie a făcut-o. Poate că pur şi simplu era neatentă. Sau,  atât de mult nu-i păsa de mine, încât nu ştia nici măcar cum mă cheamă. O fi crezut că Robert Sfăt era un personaj în legătură cu subiectul lucrării de control, nu semnătura mea.”

Ilie Năstase a văzut-o pe mama la televizor

Când a împlinit 12 ani, a trebuit să se mute de la Arad la Bucureşti.

Robert îşi aminteşte: „Mama se măritase cu Ilie Năstase. Auzisem vag de el. Ştiam că fusese un mare campion şi că era mult mai mare ca vârstă decât mama. Dar eu nu am calitatea să judec cu cine se mărită mama. Pot spune însă, acum, că o contribuţie mică am avut şi eu la acest mariaj. Pe când aveam 10 ani şi încă locuiam la bunici, mama a fost în emisiune la Antena 1, la „Acces direct”. M-a luat cu ea. S-a dus să se plângă de ceva, dar nu prea am înţeles despre ce anume. Aveam, totuşi, doar 10 ani şi eram fascinat de tot ce vedeam în jur. Eram la televizor. Wow!  Nu puteam fi atent şi la ce se discuta în platou. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că mama m-a luat cu ea ca să fie mai convingătoare în plângerile ei. Tare aş vrea să mă înşel. Dar, judecând după cum s-a purtat cu mine, s-ar putea, totuşi, să am dreptate. Atunci, la televizor, a văzut-o Ilie Năstase, i-a plăcut şi a fost de acord să o ia de soţie, cu cei doi copii cu tot. Cu mine adică şi cu surioara mea, Sara, făcută cu cel de-al doilea bărbat al mamei, cu care s-a căsătorit după ce a murit tata”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE