Prietenul cel mai bun al omului se dovedește a fi capabil să schimbe viața unor semeni de-ai noștri, loviți crunt de soartă: nevăzătorii.

Paul Bogorin este unul dintre cei 100.000 de nevăzători ai României. Deși nu și-a văzut niciodată părinții, vreo formă sau culoare, debordează de seninătate și optimism. Viața tânărului de 21 de ani, student la Jurnalism, a devenit mai bună de când îl are pe Phantom, cățelul său ghid. Labradorul a trecut printr-o selecție dură, de-a lungul unui program care a durat doi ani, așa încât acum, prin jungla urbană, îi găsește stăpânului său treceri de pietoni, uși, scări sau un loc liber pe banca unui parc. Merg împreună la facultate, cu avionul, la primărie sau conferințe de presă, la teatru sau supermarket. Sunt de nedespărțit. Dresajul lui Phantom a costat nu mai puțin de 10.000 de euro, iar în țară se găsesc doar 30 de câini ghizi pentru nevăzători. „Momentan avem trei câini în program, pe lista de așteptare sunt peste 60 de nevăzători și nu este sigur că acești câini trec de selecție. Totul e sub semnul întrebării”, a declarat, pentru EvZ, fondatorul Asociației Angel Dog Zolstan Szabo.

Selecția patrupezilor se face la sânge

Puii de labradori și de retrieveri sunt aleși pe sprânceană de la crescători, au certificate Pedigree și costă aproximativ 1000 de euro. Trec printr-o pregătire care durează doi ani, vârstă la care un câine însoțitor poate fi predat unui nevăzător. La vârsta de 1 an li se fac teste de sănătate, radiografii pentru displazii și analize de sânge. Mulți pică, iar dresorii trebuie să se asigure că patrupezii nu vor avea nicio problemă, dat fiind că investiția este foarte mare.

Când fac selecția, pe lângă sănătate, dresorii mai urmăresc un lucru: comportamentul. Asta înseamnă să fie adaptabili, echilibrați în orice situație și să nu prezinte niciun semn de agresivitate. Pe parcursul programului primesc hrană de calitate și sunt îndopați cu suplimente și vitamine.

Cât plătește un nevăzător pentru un câine ghid

Întrebat cât costă un astfel de exemplar, fondatorul Asociației Angel Dog Zolstan Szabo a declarat: „Nu așa funcțio nează lucrurile. Nevăzătorii nu plătesc nimic, îl primesc. Ei ne contactează, noi îi trecem pe o listă de așteptare și când avem un câine liber și pregătit începem să îi sunăm, să îi punem să lucreze împ r e u n ă . Trebuie să existe o compatibiltiate între câine și beneficiar. Un câine pregătit a dat un examen cu dresorul lui, care trebuie să includă o serie de elemente obligatorii, precum traversarea unei treceri de pietoni, semaforizată sau nesemaforizată, mersul cu transportul în comun, găsirea unei uși și a unui loc de șezut. După ce trece acest examen, lucrăm cu nevăzătorul și începe procesul de predare, care este cele mai greu din toată procedura. Facem trasee, exerciții de control împreună cu nevăzătorul, mergem în mediul lui, la piață, la locul de muncă. Procedura durează aproximativ 6 luni. Un câine ghid nu este un gps”.

Un baston nu este un câine însoțitor

12 ani s-a deplasat singur Paul pe vremea când era elev la Cluj. A avut multe dificultăți, căci, așa cum vesel po vestește, un baston nu este un câine însoțitor. Viața i s-a schimbat radical de când e cu Phantom, prieteni vechi l-au lăsat, alții noi au apărut. Acum are mai multă încredere în el. „Diferențe între viața mea de dinainte și cea de acum sunt pe toate planurile: mi-am făcut prieteni prin intermediul lui, au fost oameni care voiau să pună mâna pe el și care s-au mirat că Phantom e, de fapt, la muncă. De când îl am pe Phantom, am mai multă încredere în mine, nu mai sunt rezervat când cer ajutorul, am devenit dezinhibat. Totodată, s-a făcut și o selecție a oamenilor. Câinele face parte din viața mea și au fost oameni care după ce m-au văzut cu Phantom nu au mai vrut să vorbească cu mine. S-a facut o selecție mișto, naturală, neimpusă!”.

„Eu nu îi condamn oricum”

Paul a mai povestit pentru ziarul nostru că vreme de doi ani a încercat să se facă văzut cu Phantom în Sibiu: „Au existat incidente până să se ajungă aici. Au fost cam doi ani în care oamenii ne-au văzut zi de zi împreuna în toate zonele din oraș. Șoferii nu opreau în stații, iar alții, mai zeloși, nu ne-au lăsat să urcăm. Eu nu îi condamn oricum. Pentru a populariza conceptul, peste tot merg cu el. Acum nu mai am probleme. Îmi aduc aminte însă de o zi în care paznicul unui magazin m-a pus să îl iau în brațe pe Phantom, ca să intru. Păi Phantom avea 30 de kilograme, eh, paznicul era în vârstă...”.

 

Asociația Angel Dog predă anual cel mult doi câini

Asociația Angel Dog se confruntă cu probleme financiare serioase. Reușesc să predea anual cel mult doi câini, în condițiile în care idealul este de 15-20 de exemplare. Puii ajung în primul an de viață la familii care se oferă să îi crească voluntar, în timp ce asociația le asigură hrana și asistența veterinară. Cățeii trebuie astfel duși cât mai des în locuri aglomerate. Ulterior dresajului dintre primul și cel de al doilea an de viață se predau beneficiarilor. Când îmbătrânesc, dacă nevăzătorii nu mai pot să îi întrețină sau nu mai pot trăi în condiții de siguranță, asociația caută iar o familie care să îi adopte.

 

Petrică, un alt nevăzător a fost dat jos din autobuz

„Câinele-ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport”, se arată în textul Legii nr. 448, articol Art. 64 (5). Cu toate astea, Petrică Iordache, orb din naștere, când a vrut să plece în 2017 la Sibiu, pentru a-l vizita pe Paul, reprezentanţii firmei de transport de la care şi-a cumpărat biletul l-au bruscat și l-au dat afară din mașină când l-au văzut cu Maya, câinele său. La acea vreme, ministrul de Interne Carmen Dan l-a sunat să-și ceară scuze, iar șoferul a scăpat cu o amendă.