Luptătorul Cătălin Moroșan (33 de ani) a intrat accidental în politică dar a rămas cu „microbul” în sânge. Liberalul poreclit „Moartea din Carpați” îi are ca modele politice pe foștii președinți americani Barack Obama și Woodrow Wilson. Moroșan a povestit, într-un interviu pentru „Evenimentul zilei”, cum a ajuns la concluzia că schimbarea clasei politice este o „iluzie deșartă”.
Cunoscut publicului larg pentru victoriile înregistrate în turneele de lupte K1, Moroșan a câştigat în 2010 concursul televizat „Dansez pentru tine”, iar în 2015 a fost încoronat „Regele junglei” după ce a câștigat un nou concurs televizat „Sunt celebru, scoate-mă de aici”. 13 vedete au fost trimise atunci în Africa de Sud să supraviețuiască 21 de zile în sălbăticie.
Moroșan a mâncat testicule de taur şi maţe de struț și s-a remarcat la proba la care a rezistat peste 7 minute încuiat într-un sicriu plin cu șobolani și a cântat „Nu mi-e frică de bau-bau”.
În 2012, Moroșan a intrat în politică. A fost ales consilier județean PD-L în Iași, a preluat conducerea tineretului PD-L din capitala Moldovei și la alegerile din 2016 a obținut un nou mandat de consilier județean. În prezent este secretar secretar PNL, pe regiunea Moldova Nord-Est. Din această postură, președintele PNL Ludovic Orban l-a inclus în delegația partidului trimisă în luna martie să rezolve tensiunile interne apărute în organizația județeană PNL Neamț. Așa că, de câteva săptămâni, Moroșan vine în Parlament, îmbrăcat la costum, cu o cafea în mână, unde participă la ședințele conducerii centrale ale PNL. În interviul acordat EVZ, acesta spune că politica „este ca un copac pe care îl urci în fiecare zi”.
EVZ: Cum ați intrat în politică?
- Cătălin Moroșan: Eu am intrat în politică, oarecum, accidental. Atunci PD-L era jos, s-au tăiat pensiile și salariile, și m-au luat pe mine, având imagine bună, ca să poată să facă campanie. Mergeau cu mine în toate comunele, în tot municipiul Iași. Și de la chestia aia, am zis „Ok”. Mi-au dat loc eligibil ca și consilier județean și, uite așa, încetul cu încetul, după o muncă de două luni de campanie, mi-a intrat politica în sânge. Nu am avut o intenție anterioară de a vrea să fac politică. Pur și simplu, așa au fost lucrurile.
- De ce v-a intrat politica în sânge?
- Ai o senzație că reprezinți ceva, că poți să schimbi ceva, că lumea te apreciază într-un fel. De exemplu, ai tot felul de organizații care vin la tine și spun ce probleme au oamenii în comună. Pur și simplu, te responsabilizează. Ai o senzație destul de plăcută. Lupta asta cu PSD-ul, cu USL-ul pe atunci, ce spune ăla, ba ce spune ăla. Apoi să vedem ce facem noi. E ca un joc care te prinde la un moment dat și, pur și simplu, a început să-mi placă.
- Ce v-au spus prietenii după ce ați intrat în politică?
- Clar, au fost numai recenzii negative. Îmi spuneau „Ce cauți tu în politică? Tu ești luptătorul României, te iubește toată lumea, indiferent că ești de la un partid sau altul”.
- Și totuși nu ați renunțat.
- Mi-am dat seamna că doar implicându-mă în politică pot să schimb ceva cu adevărat. Mulți dintre noi avem tendința să stăm pe margine. Oamenii buni nu se bagă în politică și, uite așa, intră în politică tot felul de oportuniști, care cară valize la tot felul de persoane importante în Guvern. Și aia care sunt întradevăr buni, care au principii, valori morale, sunt lăsați la o parte. Dar cam asta este politica și tinde să te dezamăgească de fiecare dată, dar eu sunt luptător. Eu îmi dau seama că am iubirea oamenilor, că oamenii mă recunosc după meritele sportive, dar aș putea să fac și altceva după ce mă las de sport. Aș putea să rămân în societatea civilă și să fac ceva care să îi ajute pe cei din jurul meu. În momentul în care ai steagul României în spate, ai cam vrea să scrii istorie oriunde mergi. E greu ce spun eu, acum, e idealist! Dar dacă nu am avea idealurile și valorile acestea, ce am ajunge? Ce am mai face? În politică nu îți iei lucrurile și pleci acasă supărat. Eu am experiența de șase ani, foarte mulți s-au supărat, au rămas dezamăgiți, și–au luat lucrurile și au plecat acasă. În politică nu faci așa ceva! Politica este ca un copac, din ăla mic, pe care îl urci în fiecare zi. Dacă nu îl urci, nu câștigi!
- Și părinții ce v-au spus când ați intrat în politică?
- Părinții mei nu au fost de acord cu chestia asta, chiar dacă părinții mei provin din clasa mijlocie. Mama mea este profesoară gradul I, tatăl meu este tehnician silvic. Mi-au spus că o să fiu dezamăgit. Niciodată (nu m-au încurajat să fac acest pas n.r.).
- Care este visul dvs. în politică?
- Îmi doresc să schimb mentalitatea românilor prin faptul că toți ar trebui să facă sport. Și spun asta pentru că oamenii care fac sport sunt mai puțin bolnavi. Oamenii care fac sport sunt mult mai competitivi. Oamenii care fac sport sunt mult mai echilibrați și sunt mult mai ambițioși. Trebuie să educăm societatea în stilul asta. În Germania se face sport și dimineața și seara prin parcuri. E vorba de societăți sănătoase care conduc lumea, națiuni care au reușit să inițieze această mentalitate de a face sport. Suntem într-o stare de latență, de lene. Ne place să chiulim de la muncă, să avem cât mai multe zile libere. Gândește-te la un copil la 5-6 ani. Pe copilul ăla îl duci să facă sport, îți imaginezi că, în primul rând, implementezi disciplina: să asculți de antrenor, să asculți de mamă, de tată. Copilul își face un vis, un scop. Știe de mic ce însemnă victoria, înfrângerea. Este pregătit pentru viața care va veni. Tu îți imaginezi ce înseamnă să reușim să implementăm acest lucru? Unde am ajunge noi ca societate?
- Când ați ajutat pentru prima dată un om de când sunteți în politică?
- Copiii, după ce pleacă de la casa de copii, când au făcut 18 ani, sunt lăsați pe stradă, pentru că nu au unde să lucreze. A fost o asociație care a depus un proiect la Consiliul Județean și eu am promovat evenimentul. O parte din ei pictau, o parte erau tâmplari. Crede-mă, ce am văzut acolo, am rămas profund impresionat. Acela a fost și un proiect al Consiliului Județean, pentru că aveau nevoie de finanțare de la Consiliu. Am colaborat cu ei foarte bine, chiar am simțit că am făcut un bine. I-am ajutat pe copiii aia să-și facă evenimentul ăla. Au mai fost și alte cazuri. Am avut, de exemplu, săptămâna trecută, Maratonul Iașului. Două asociații Salvati Copiii și Proruralism, am strâns bani pentru a susține, efectiv, ca acești copii să poată merge la școală. Am fost ambasador al acestui eveniment. Îți dai seama, cu susținerea primăriei, a Consiliului Județean, am făcut și facem niște lucruri. Așa îi putem ajuta pe oameni.
- Ce vă scriu persoanele care vă urmăresc pe Facebook?
- Eu nu prea mi-am alipit imaginea mea de vedetă cu politica. Foarte puțin. Am contul meu personal, unde, într-adevăr, mai dau niște share-uri cu privire la anumite decizii luate la Consiliul Județean. Dar, în rest, nu prea. Eu trebuie să fiu iubit de toată lumea, fie că este PNL-ist, PDL-ist, UDMR-ist. Eu trebuie să fiu să mă iubească lumea. Dacă m-aș asocia foarte, foarte tare în sensul ca să dau în PSD sau să scriu tot felul de articole pe ce se întâmplă, îți dai seama, că ar dăuna foarte tare imaginii mele. Dacă este strict pe domeniul meu, tineret și sport, e clar că intervin și reacționez. Vedeți ce a făcut ministrul ăsta nou, care este varză. A scăzut aproape 30% la bugetele la niște federații. După ce că este un minister prost finanțat, au mai scăzut și din bugetele federațiilor. E clar că am ieșit pe Facebook și am scris ce a făcut acest nou ministru al tineretului și sportului.
- Cine este modelul dumneavoastră în politică?
- Barack Obama a făcut o politică foarte bună, de soft power. A fost foarte diplomat în politica externă a Americii. La fel a încercat să facă câteva reforme în sistemul sanitar al Americii. Într-adevăr, nu prea a prins foarte bine reforma asta. Multă lume îl regretă de când a venit Trump la putere, dar a fost un politician foarte bun. La fel, Woodrow Wilson a fost foarte bun, imediat după al II-lea Război Mondial a mers pe autodeterminare națiunilor. A fost un președinte care a avut o viziune pe termen lung.
„Eram locul 1 la intenție de vot. Nu a contat”
Moroșan a spus EVZ că cel mai negru episod din activitatea sa politică s-a petrecut în 2016, când a vrut să candideze la alegerile parlamentare din partea PNL, dar s-au impus candidații de la centru, prin fostul președinte PNL Alina Gorghiu.
- EVZ: În 2016 ați vrut să ajungeți parlamentar și ați renunțat spunând că schimbarea clasei politice este o „iluzie deșartă”. Ce s-a întâmplat atunci?
- Cătălin Moroșan: Miam depus candidatura pentru Camera Deputaților în 2016. S-au făcut sondaje interne cu toți candidații la alegerile parlamentare. Eram locul 1 la intenție de vot, locul 1 la credibilitate, locul 1 la notorietate. Eram și președintele Organizației de Tineret. Am și muncit foarte mult în campanie, eram imaginea, lumea mă vota, puteam să aduc un 5-10% partidului dacă candidam pe listele PNL-ului. Nu s-a ținut cont de lucrurile astea și a venit doamna Gorghiu de la București și a schimbat lista cum a vrut ea. Au dat la o parte oameni valoroși din partid și au băgat alți oameni care nu aveau treabă cu organizațiile interne. Pur și simplu, erau oameni care nu știau ce înseamnă viața politică în România. Și uite așa membrii de partid nu au mai tras în campanie. Ei îmi ziceau: „Ce să trag eu în campanie pentru ăsta pe care nu l-am văzut în viața mea?” Dacă era Cătălin, mergeam și trăgeam cu Cătălin în campanie. S-a impus de la centru, a venit de la centru. Pur și simplu, s-au băgat peste listele care erau la județ. Mai ales că Vasile Blaga luase control judiciar cu două săptămâni înainte de campanie și toată aripa PDL-istă a fost dată la o parte. Au rămas PNL-iștii. A fost un joc. Și ca să fie partidul mai unit au lăsat-o pe Alina Gorghiu președinte unic și aceasta femeie a stricat cam tot ce era mai bun la noi în partid.
La început nu mi-a plăcut porecla „Moartea din Carpați”
Fost jucător de rugby, Moroșan a început, în 2007, să participe în concursuri locale și internaționale de kickboxing, un sport de contact în care luptătorii își folosesc și mâinile și picioarele.
A adunat în ring 44 de victorii și 12 înfrângeri în turnee precum SuperKombat, K1, Local Kombat, iar faptul că i-a înfruntat pe unii dintre luptătorii în vogă la nivel international i-a adus porecla „Moartea din Carpați”.
- EVZ: Vă place porecla care vi s-a pus, „Moartea din Carpați”?
- Cătălin Moroșan: Știi cum e cu porecla asta „Moartea din Carpați”? În politică, la început, era Cătălin Moroșanu, apoi „Moartea din Carpați”. Când e vorba de o știre politică, gata, „Moartea din Carpați”, chestia asta pusă în față, să fie OK, să se vadă ce a spus „Moartea din Carpați”, consilier județean la al doilea mandat. Imediat, chestii din astea să atragă atenția. Imediat, apare „Moartea din Carpați”.
- Dar vă place?
- La început, nu mi-a plăcut, îți dai seama, era un nume de cartier, lumea se uita la mine: „Ești urât, du-te mă, uite ce față ai, ca moartea din Carpați”. Dar, să știi, că a prins foarte bine la mase, își, imaginează, când spui „Moartea din Carpați” spui Carpați - te gândești la munții Carpați, la toată țara asta. Și reprezinți România prin porecla aia. Și acum mă mândresc cu „Moartea din Carpați”. Dacă aveam, de exemplu, porecla „Bombardierul” nu era o poreclă care să sară în evidență. Dar când spui „Moartea din Carpați”, tati, este unul singur „Moartea din Carpați”.