Pacienţii ar da oricât când sunt în suferinţă. O bucureşteancă a plătit salariul pe două luni în săptămâna în care a fost internată, fără operaţie.
Raluca, 27 de ani, a fost internată într-un spital de urgenţă din Capitală după ce a suferit un accident rutier, în urma căruia s-a ales cu un hematom cranian şi fractură de bazin. În tot acest timp, a învăţat o lecţie: chiar dacă eşti asigurat, fără tradiţionalul "plic cu bani", eşti lăsat la coadă.
În spital, indiferent de renume, totul costă, de la simpatia paznicilor de la intrare, care fac loc rudelor în afara orelor de vizită, până la medicamente, materiale sanitare şi "atenţia" doctorilor.
Raluca a cheltuit într-o săptămână de spitalizare aproape 2.000 de lei, cât salariul ei de profesoară pe două luni.
"Am dat medicilor 1.000 de lei. Şi nici nu m-au operat"
Imediat după accident, tânăra a ajuns la camera de gardă a unui spital din cartierul bucureştean Pantelimon. A fost consultată şi i s-au făcut mai multe investigaţii- radiografii şi o tomografie, pentru care i s-au cerut 100 de lei, deşi era o urgenţă.
În ciuda durerilor puternice pe care le acuza, medicii erau pe punctul de a o trimite acasă, însă, în ultimul moment, medicul ortoped care a verificat radiografia i-a pus diagnosticul de fractură de bazin şi a internat-o.
"Văzând toată bâjbâiala din spital, fratele meu i-a dat 100 de lei ortopedului. Iar după ce le dai, te aştepţi să fie totul bine, dar, în scurt timp, medicul a venit în salon cu o reţetă spunând că «pastilele astea ar trebui să le avem în spital, nu le avem. Şi, decât să scriu că le-am făcut, mai bine le cumpăraţi şi facem tratamentul cum trebuie». Au mai costat şi acelea încă 100 de lei", povesteşte Raluca.
Starea i s-a înrăutăţit şi a doua zi a fost transferată la un spital de urgenţă din Capitală, la secţia Terapie Intensivă, unde a rămas internată şapte zile. "În fiecare zi, rudele care veneau să mă viziteze trebuiau să le dea câte 10-20 de lei paznicilor de la intrare, pentru că orele de vizită erau între 15.00 şi 17.00, infernale deci. În fiecare zi, asistentelor trebuia să le dau 10-20 de lei, deşi mama era însoţitorul meu şi nu aveam nevoie prea mult de ajutorul lor. Când veneau, plecau cu buzunarele pline de la fiecare pacient. Eram opt persoane în salon, deci 160 lei pe zi ", povesteşte tânăra.
"Când eşti bolnav, n-ai chef să schimbi sistemul"
Deşi în acest spital nu şi-a plătit medicamentele, a trebuit să scoată bani din buzunar pentru materiale sanitare, de la scutece pentru adulţi, până la ploscă.
Cotizaţia totală la medici a ajuns la 1.000 de lei, în condiţiile în care nu a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
"Am dat bani la medici-100 de lei medicului care era de gardă, 600 de lei medicului ortoped care mă avea în îngrijire, 100 de lei chirurgului care m-a consultat, 200 de lei neurochirurgului. Norocul meu a fost că nu am avut nevoie de operaţie", spune tânăra.
În total, aproape 2.000 de lei, cât salariul ei pe două luni.
Deşi medicii nu i-au cerut nimic, recunoaşte că a dat îndemnată de colegii de salon şi de starea de nesiguranţă pe care o simţea în spital, totul pe un fond psihologic deja vulnerabil.
"Când eşti în suferinţă, ai da orice ca să te ştii în siguranţă. Mai ales că medicii treceau rar prin salon, a fost nevoie de rugăminţi fierbinţi ca să mă vadă un neurochirurg. Înainte, nu voiam să aud de mită şi mă războiam cu cei care aveau acest obicei, dar, acolo, toată lumea dă câte ceva, nu vrei să fii tu ăla care face notă discordantă. În spital, nu îţi arde de revoluţie şi de schimbare", motivează Raluca.
Citiți și:
- Chirurg francez de origine română: „Medicii de la stat sunt dușmanii reformei: le place șefia și șpaga”
- Cultul șpăgii în spitale. Cum scăpăm de mita din sistemul sanitar?
- Preţul real al sănătăţii: plicul pentru medicul de la stat faţă în faţă cu tarifele oficiale la spitalele private. Unde e mai scump?
- Medicii vor lege nouă în Sănătate. De ce fug unii de privatizare
- Motivele pentru care medicilor încă le place să lucreze în spitalele de stat