Cazul Institutului Național pentru Studierea Totalitarismului, prezentat de „Evenimentul zilei”, capătă o amploare nebănuită. Într-o notă primită de institut se arată că imobilul din cartierul Dorobanți, fostă casă conspirativă a seviciilor secrete, a fost catalogat „special securizat” de către fostul director general al RAAPPS, Georgian Gabriel Surdu. Cu toate acestea, imobilul a ajuns să fie revendicat și chiar scos la vânzare, înainte de terminarea procesului. În plus, susțin istoricii, prin aceeași metodă, o altă casă conspirativă a ajuns imobil de lux
O nota primita de Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului (INST) scoate la iveala amanunte care pot face lumina în cadrul procesului prin care doua așa-zise moștenitoare revedica spațiul în care a funcționat o casa conspirativa și au locuit poetul Tudor Arghezi și Valentin Ceaușescu, fiul ultimului președinte comunist al României, Nicolae Ceaușescu. În documentul intrat în posesia „Evenimentul zilei” se arată că dosarul imobilulului situat în strada Arhitect Grigore Cerchez, nr.16, din Cartierul Dorobanți, unde se alfă sediul INST, se regăsește la Regia Autonomă Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat (RAAPPS) „cu și prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar”. Totodata, în nota vizata de „general Tudor Popescu”, în anul 2010, la trei ani dupa începerea procesului de revenicare, se precizeaza ca dosarul imobilului era catalogat „special securizat” direct de directorul general al RAAPPS, de la acea vreme, Georgian Gabriel Surdu. În aceeași nota sunt redate unele date aflate la dosarul secret din care reiese ca vila cu doua etaje a început sa fie construita în perioada 1938-1940 și finalizata în anul 1946. De asemenea, se precizează în document, singura persoană avizată „pentru imobilul cu probleme” – dosarul istoric, proces-verbal, autorizație etc. – este șeful Consiliului de Administrație al RAAPPS. Construită cu împrumut bancar Așa cum reiese din informațiile prezentate în nota, „finanțarea blocului a fost rezolvata printr-un credit bancar”. Se precizeaza, totodata, ca informații despre acest împumut și documentația imobilului se regasesc în arhivele Societații Creditul Funciar Urban București, din perioada anilor 1938-1945 (6), societate care finanța sau ipoteca astfel de construcții. De asemenea, dovezi despre casa conspirativă se regăsesc și la Direcția Generală a Finanțelor Publice care deține setul de acte ale dosarului imobiliar de taxe și impozite al imobilului din strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 16, Sector 1, din perioada respectivă, 1938- 1946.
Imobile cu regim special
Cercetarile facute de istorici confirma faptul ca unele imobile sunt cu regim special și nu se pot verifica, „fiind în atenția anumitor fapte, rațiuni ce le impune un regim fara acces la autorizații, schițe, cadastru etc.”. „Fondul Imobiliar București, actuala Administrație a Fondului Imobiliar (AFI) posedă evidența unor imobile care au fost luate de RAAPPS”, se mai arată în nota în care se precizează că AFI deține xerocopii de care răspunzător este „directorul general monitorizat – doamna Mihuț”. Este vorba despre Luminița Mihuț care a fost, în acea perioada, director general economist la AFI, administrație aflata în subordinea Consiliului General al Municipiului București. Despre ea, presa a scris, în 2009, ca ar fi semnat acordarea unui spațiu comercial celebrului doctor Mohammad Yassin, cel despre care se spune ca ar fi negociat eliberarea celor trei jurnalisti români rapiți în Irak, pe 28 martie 2005, Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci.
Profesorul Radu Ciuceanu: „Accesul la dosar este imposibil!”
Profesorul Radu Ciuceanu, directorul INST, a declarat, pentru „Evenimentul zilei”, ca „accesul la acest dosar imobiliar secretizat, conspirat, este imposibil pentru orice persoană iar judecătorii de la instanța de apel au refuzat să facă diligențe, au refuzat să aibă un rol activ în aflarea adevărului”. Directorul institutului a mai precizat: „Diligențele noastre au fost întârziate. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitații (CNSAS), ca purtator de arhive din epoca a refuzat și în toamna anului 2018 orice raspuns și acces. Un raspuns formal am primit abia în decembrie, adica dupa ce dosarul de apel fusese soluționat”. Profesorul Ciuceanu a mai spus că CNSAS a precizat că va prelua o arhivă secretă și special păzită, în care se regăsesc și documentele legate de fosta casă conspirativă, abia în primul trimestru al anului 2019. „Normal ar fii ca procesul sa fie amânat sau suspendat pâna ce aceste probe se pot administra”, susține directorul INST.
Imobil revendicat fără cadastru
Deși datele din dosarul fostei case conspirative sunt secrete, doua presupuse moștenitoare, Mariana Teodorescu și Angela Simona Georgescu, au revendicat, în instanța, partea de imobil în care se afla sediul INST, în baza unui contract de vânzare – cumparare, cu indicii clare de fals, așa cum au relatat isoricii pentru „Evenimentul zilei”, pe 29 ianuarie 2019. În plus, susțin istoricii, pentru casa din strada Arhitect Grigore Cerchez la dosarul aflat pe rolul instanței nu există o autorizație de construire, decât în anul 1946, iar imobilul nu apare, în acel an, nici în Cartea Funciară, nici în planul cadastral și nici în evidențele fiscale. Primul rol fiscal de la aceasta adresa a fost deschis abia în anul 1955, titular fiind Ministerul de Interne.
Avocate „școlite” în anii 80
Cele doua femei care revendica fosta casa conspirativa sunt reprezentate, în instanța, de avocate cu „state vechi”, școlite în anii 80, Doina Hairum și Zamfirica Iacob. Iacob Zamfirica este avocat definitiv din anul 1988. Despre Doina Hairum, presa a scris, în 1999, ca este soția lui Ioan Hairum, implicat în scandalul „Filiera Arme”, caz în care a fost arestat cetațeanul israelian Naor Shimon și Ion Menciu, de la „Acvila Air Services”, considerat „omul lui Virgil Magureanu”.
Nota informativă în care se precizează că dosarul fostei case conspirative este „special securizat”
Casnica „milionară” și afacerea Securității Poporului
Casa din strada Gheorghe Demetriade, nr.16
INST a fost chemat în judecata, în anul 2007, pentru evacuare, de catre cele doua femei care susțin ca mama lor ar fi cumparat vila de la un anume cuplu, Etty i Saul Horowitz, pe 20.03.1948. Așa-zisa proprietara, Zoe Georgescu, de profesie casnica, a murit în 2001. Conform celor declarate de avocați în fața instanței, femeia ar fi lăsat moștenirea fiicelor sale. În testamentul aflat la dosarul cauzei, însă, apare doar o casă modestă de la marginea orașului Ploiești, nu și vila din Cartșierul Dorobanți. Cu toate acestea, „moștenitoarele” au prezentat un act de vânzare cumparare prin care casnica Zoe ar fi cumparat, contra unei sume fabuloase, o parte din casa: „Apartamentul numarul 1, de la etajul 1 din imobilul situat în strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 16 (parcul Mornand), împreuna cu cota de teren de 58,12% aferenta acestui apartament, adica 140 mp”. Conform documentului, imobilul ar fi fost construit în anul 1946 iar prețul tranzacției ar fi fost de 1,5 milioane de lei.
Vânzător „conspirativ” și cumpărătoare-paravan
Profesorul Radu Ciuceanu, susțina ca, în anul 1948, prețul era exorbitant, iar o asemenea prestație era imposibil de executat. „Vorbim de 1,5 milioane de lei pretins a fi platiți cash, dupa doar 5 luni de la stabilizarea monetara, din august 1947, unde schimbul în moneda noua a fost extrem de restricționat și pus sub supravegherea autoritaților”, a explicat directorul INST. Cercetătorii INST au explicat că suma invocată în contractul de vânzare-cumpărare din 1948 echivalează, astăzi, cu milioane de euro. Cei 1,5 milioane de lei invocați reprezenta, atunci, sumă echivalentă a 5.747 de salarii lunare, pe care i-ar fi primit un om în 478 de ani. „Așa cum reiese din cercetarile noastre, este o afacere a Direcției Generale a Securitații Poporului, condusa, atunci, de Teohari Georgescu. O doamna din Ploiești, presupusa cumparatoare, a fost folosita ca și paravan într-o afacere în care vânzatorul, Horowitz, pare, mai degraba, un nume conspirativ folosit de serviciile secrete”, a subliniat profesorul Ciucean.
Monument istoric, transformat în vilă de lux
Din cercetările făcute de istoricii INST reiese că mai multe imobile, folosite ca și case conspirative, au ajuns pe mâna rechinilor imobiliari. Aceștia ne-au dezvăluit că unul dintre imobile este situat pe strada Gheorghe Demetriade, nr.16, acolo unde apar aceeași presupuși vânzători, ca și în cazul clădirii din strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 16, Saul și Etty Horowitz. La adresa din strada Gheorghe Demetriade se află, acum, o vilă de lux (foto). Din informațiile publice prezentate de firma care a restaurat vila reiese că este vorba despre o casă monument istoric, reprezentativă pentru patrimoniul cultural al Capitalei, consolidată și restaurată cu ajutorul unor echipe italiene, implicate în desfășurarea proiectului.
Dovezi de fals, ignorate de instanță
Radu Ciuceanu a subliniat și un alt aspect grav, descoperit de cercetatorii institutului, dar neluate în seama de judecatori: actul de vânzare-cumparare are suspiciuni clare de fals. „Pe acel act, spre exemplu, sunt aplicate timbre cu chipul Regelui Mihai. Or, pe documentele oficiale, după abdicarea din 1947, nu se mai puneau timbre cu chipul Regelui Mihai, ci cu o stemă, asemănătoare cu cea folosită, ulterior, de Partidul Comunist Român”, ne-a explicat profesorul Ciuceanu. Reprezentanții Institutului au solicitat instanței verificarea semnaturilor de pe documentele care au stat la baza acestei afaceri, printr-o expertiza criminalistica, pe baza unor dovezi istorice, însa probele aduse au fost refuzate. „Sunt neconcordanțe flagrante între semnăturile de pe actele notariale prezentate ca și când ar fi titluri de proprietate datate la 1948 și cele de pe cererea pentru emiterea autorizației de construire sau de pe alte scripte de comparație din epocă, cu caracter cert, care sunt relevante și grave, aspect ce intră în zona de acțiune penală pentru contrafacere, fals, uz de fals…”, a adaugat profesorul Ciuceanu.
Probe de la Ministerul Finanțelor
Chiar și Ministerul Finanțelor Publice a intervenit ca parte în dosar și atesta ca „Imobilul construcție de pe Str. Arh. Grigore Cerchez 16 nu este același cu cel din actele de vânzare cumpărare” - prezentate de moștenitori – oferind o serie de dovezi și expertize, inclusiv extrasul de rol fiscal al anilor vizați, unde nu apare nici o Zoe Georgescu, ci numai „S. Horowitz, mare industriaș și Ministerul Afacerilor Interne”. În plus, Ministerului Finanțelor arată, negru pe alb, că S. Horowitz este un personaj fictiv, inventat de Serviciul Special de Informații. „Privind existența lui Saul Horovitz, Federația Comunitaților Evreiești din România a comunicat ca în evidențele sale nu exista nici un mare industriaș Saul Horowitz”, se precizeaza în documentele ministerului. De altfel, în anii ‚50, casa conspirativa a intrat în posesia Uzinelor Republica. În Procesul Verbal de predareprimire alcătuit cu MAI, Ministerul Finanțelor specifică faptul că „acestă clădire este construita în anul 1938”. La dosar este depusa și o marturie a cunoscutului arhitect Camil Roguschi, în care acesta susține ca, în anul 1947, a participat la lucrari de resturare a imobilului respectiv, „care avea ca vechime cel puțin 10 ani”. Totodata, Ministerul Culturii, printr-un expert specializat, atesta ca vila „are componente stilistice tipice concepției arhitecturale perioadei interbelice”, și nu celei comuniste
Profesorul Radu Ciuceanu, directorul INST
Locuință de protocol pentru Tudor Arghezi și Valentin Ceaușescu
La capatul a circa zece ani de cercetari, în Arhivele Secrete, cercetatorii INST au scos la iveala istoria acestei case. Imobilul din strada Arhitect Grigore Cerchez, nr.16 a fost sediu conspirativ al Serviciului Special de Informații (SSI), precursorul regal al Direcției Generale a Securitații Poporului, apoi Departamentul Securitații Statului. Cladirea a fost construita în 1938, fiind, de la bun început, sediu conspirativ al SSI înca de pe vremea lui Mihail Moruzov - cel care, în 1924, a înființat primul serviciu secret al României. Casa are beciuri pentru interogatorii, la subsol, iar la etaj, în mansarda, celule, care dispuneau de o inovație pe vremea aceea: gratii culisante. Dispune de numeroase reprezentări ale grifonului, un simbol al spionajului românesc și astăzi, când este prezent pe sigla Serviciului de Informații Externe.
Vor și mobila lui Ceaușescu
Imobilul a fost oferit de catre stat, în anii ’60, poetului Tudor Arghezi, care are o foarte frumoasa fotografie din actuala sala principala a actualului INST, de la împlinirea a 85 de ani. Apoi, poetul avea să împartă locuința cu Valentin Ceaușescu, fiul mai mare al fostului președinte comunist Nicolae Ceaușescu. Familia Arghezi s-a retras, atunci, la etajul vilei, acolo unde a locuit, pâna, în anii 2000, Mitzura Arghezi, fiica poetului. Culmea este ca pretendenții actuali ai sediului INST, în baza unei memorii ancestrale, revendica și mobila lui Valentin Ceaușescu, susținând ca le-a ramas moștenire de la modesta lor mama din Ploiești, când a „cumparat” imobilul SSI de la necunoscutul „mare industriaș” Saul Horowitz.
„Moștenitoarele”, contrazise de tatăl lor
O informație importantă în acest caz obținută de INST arată că imobilul revendicat de Mariana Teodorescu și Angela Simona Georgescu nu s-ar fi aflat pe strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 16. Soțul așa-zisei cumpărătoare, Zoe Georgescu, ar fi declarat, în timpul unui interogatoriu, că imobilul pe care l-ar fi deținut s-ar fi aflat pe strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 19, nu la numărul 16, acolo unde se află sediul institutului.
Fostul director RAAPPS, condamnat la închisoare
Fostul director al RAAPPS, Georgian Gabriel Surdu, a fost condamnat, în mai 2017, de judecători de la Curtea de Apel București, la trei ani de închisoare cu executare pentru săvarșirea infracțiunii de cumpărare de influență. În același dosar, fostul președinte al Consiliului Județean Buzău, Cristinel Marian Bigiu, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Cei doi au fost trimiși în judecată pe 22 octombrie 2015, de procurorii DNA, pentru cumparare de influență, respectiv trafic de influență. Anchetatorii susțin că, în august 2013, Gabriel Surdu i-a oferit lui Cristinel Bigiu, aproximativ 3,9 milioane lei, reprezentand 8% din valoarea unui contract de aproximativ 48,7 milioane lei, având ca obiect „Proiectarea, execuția si modernizarea drumurilor de interes local si rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, județul Buzău”.