CARTEA SAPTAMANII: Trei femei

Se ia o balanta imaginara de cantarit literatura.

Se pun pe un taler povestirile din volumul „Trei femei” (Editura Paralela 45) al scriitorului austriac Robert Musil. Se pun pe celalalt trei decenii de literatura din secolul XX, luate la intamplare. Eu zic ca cele doua talere raman in echilibru perfect.

Desigur, e testul unui fanatic, dar Musil, cu toata morga lui germanica din poza de pe contracoperta, nu poate starni decat pasiuni fatale. In lumea lui nu exista coincidente. Oamenii si lucrurile comunica nemijlocit, doar cuvintele stau in drum.

Granita dintre interior si exterior e permeabila ca un servetel. Semnele se arata la tot pasul si se impletesc intr-o tesatura atat de deasa incat te prinde ca intr-un cocon.

Uneori ai senzatia ca nu bajbai pe strazile unui oras sau pe culmea unui munte unde ajung doar demonii, ci prin interiorul cu design straniu familiar al unui om. Ce comod sa traiesti intr-o lume in care totul se leaga, o sa spuneti angoasati. Serios? Atunci sa detaliem putin.

In „Grigia”, Homo (adica orisicine) pleaca intr-o expeditie pe muntele Selvot. Cu cat dragostea lui de lume creste, cu atat mai sigur stie ca n-o sa se intoarca in ea. Cunoaste o femeie care e bucatica rupta din natura: „Telurica, otravitoare, colturoasa si neumana”. Adulterul e o forma de implinire a destinului”.

In „Portugheza”, capodopera volumului, oamenii au doua nume, doua chipuri, doua destine. Doar ca binele suprem e si raul suprem. O pisica joaca rolul de tap ispasitor, chiar daca nu stie toate regulile, si face un martiriu delicat, pentru trei suflete incrancenate plus o comunitate care nu se mai poate regenera.

In „Tonka”, un barbat intelege prea tarziu ca o femeie inseamna o chemare, iar iubirea nu e un proiector intern caruia sa-i indrepti raza asupra oricarui nechemat.

Doua lucruri au in comun povestirile lui Musil: ideea crestina ca „nu m-ai fi cautat daca nu m-ai fi gasit deja” si starea subfebrila pe care ti-o dau, ca un delir lucid in care nimic nu e mai straniu decat foarte familiarul. La sfarsit, cititorul, oricat de harsit prin fight club-uri, o sa-si probeze aura, ca sa vada cum ii mai vine.