Dupa 100.000 de minute de pelicula filmata timp de 16 ani pentru serialul documentar "Memorialul durerii", realizatoarea Lucia Hossu-Longin lanseaza un volum cu textele a 36 de episoade transcrise.
Cartea „Memorialul durerii. O istorie care nu se invata la scoala”, publicata la Editura Humanitas, apare insotita de 10 DVD-uri cu filmele respective si va fi lansata maine, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Roman. Cartea are 432 de pagini si costa 35 de lei, iar cu tot cu DVD-uri, 180 de lei.
Difuzat pentru prima oara pe 14 august 1991 de TVR 1, serialul a ajuns astazi la 150 de episoade si ruleaza in fiecare marti, de la ora 23.15. In anii de munca, Lucia Hossu-Longin considera ca a facut „un proces moral al comunismului”. „Apar si victimele, dar si calaii, la care m-am dus sa-i filmez”, declara realizatoarea.
Ea a descoperit recent ca bugetul pe care-l primeste pentru realizarea serialului nu depaseste 3% din cel al emisiunii „Surprize, surprize”. „Am facut episoade si cu 15 milioane lei vechi”, a spus realizatoarea.
Totusi, Longin a reusit sa faca interviuri si cu tortionarii cu pozitii-cheie in vechiul sistem, cum ar fi Alexandru Nicolschi, unul dintre responsabilii reeducarii de la Pitesti, sau Liviu Borcea, seful coloniei de munca Midia de la Canalul Dunare-Marea Neagra, scena unui adevarat genocid.
Vasile Ciolpan, comandantul inchisorii de la Sighet intre ‘58 si ‘64, este subiectul episodului difuzat astazi pe TVR 1, al patrulea din „Seria neagra” a „Memorialului durerii”.
Premiera
S-au deschis inchisorile comuniste Fara falsa modestie, Lucia Hossu-Longin isi asuma, in cartea publicata la Humanitas, rolul de a fi adus pentru prima oara inchisorile comuniste sub ochii publicului. Impreuna cu echipa sa, a filmat la Sighet, Ramnicu-Sarat, Jilava, Pitesti, Minele de Plumb din nordul tarii. La inceput, n-a primit ajutor de la Ministerul de Interne, de la cel al Justitiei sau de la SRI.
Unul dintre motivele pentru care interviuri realizate, precum cel cu agentul sovietic Alexandru Nicolschi, in 1992, pot fi difuzate doar acum este ca in toti acesti ani realizatoarea nu a avut acces la dosarele din arhiva fostei Securitati, pentru a completa biografiile celor intervievati, oameni cu pozitii-cheie in regimul comunist.
Autoarea povesteste ca, imediat dupa 1989, acestia incercau sa se explice si se temeau ca, dupa interviu, va veni cineva de la procuratura sa-i ridice. Teama aceasta insa le-a disparut in urmatorii ani.